Când trebuie să facem logodna religioasă și ce ne este INTERZIS imediat după logodnă. Uite ce spune Sfânta Biserică despre tinerii care nu respectă ACEST LUCRU!

Logodna nu este un fel de binecuvântare care să poată înlocui temporar cununia. Este un legământ sfânt, prin care fiecare dintre viitorii miri se promit unul altuia. Este un timp de cunoaștere reciprocă până la nuntă, dar în curăție.
Logodna (cuvânt slav, care înseamnă a face făgăduinţă de căsătorie) e rânduită de Biserică în vederea tocmirii sau aşezării nunţii a doi tineri, care s-au făgăduit unul celuilalt. Biserica binecuvântează această veche datină printr-o slujbă scurtă, premergătoare nunţii sau cununiei; slujba logodnei de cele mai multe ori se face împreună cu slujba cununiei, săvârşindu-se imediat înaintea acesteia (dar se poate face şi aparte.
Pentru a se putea înfăptui logodna religioasă, logodnicii, căci aşa se numesc tinerii care doresc să se logodească, merg la biserică împreună cu naşii, luând cu ei două lumânări, inelul de logodnă şi verighetele. Slujba logodnei se face în naos, adică în sânul Bisericii, înaintea unei mese pe care se aşează Sfânta Evanghelie, Sf. Cruce, sfeşnice cu lumânări şi verighetele de nuntă. Logodnicul stă în dreapta, ca unul care este mai mare şi cap femeii, iar logodnica, la stânga lui, lângă inima lui, ca una care este mai mică decât bărbatul, fiind făcută din coasta lui şi datorându-i supunere şi ascultare, cum recomandă Sf. Simion al Tesalonicului.
În ziua de azi, o nuntă presupune cheltuieli foarte mari, se înfăptuiește atât cununia civilă cât și religioasă, iar după acestea, toți tinerii doresc și o petrecere la restaurant alături de cei dragi și poate și o vacanță numită luna de miere. De multe ori, din cauza costurilor ridicate la care ajunge o nuntă cu tot alaiul, foarte mulți tineri amână acest eveniment trăind în așa numitul ,,concubinaj” care nu este plăcut Domnului.
Nu puține cupluri își pun întrebarea dacă o logodna religioasă poate să âină locul unei cununii religioase, astfel încât să fie liniștiți sufletește că dragostea lor este binecuvântată.
În manualele de Drept bisericesc, logodna este definită de către profesorii de teologie în mod asemănător. Ea este “acel act prin care persoanele căsătorinde se declară înaintea preotului miresei, a părinţilor sau a tutorilor şi a rudeniilor lor pentru a se lua în căsătorie”, scrie Andrei Şaguna în “Compendiu de Drept Canonic”, este “primul act prin care se arată în public dorinţa internă a două persoane de a se uni prin căsătorie”, după cum spune Vasile Pocitan în “Compendiu de Drept Bisericesc” sau “promisiunea reciprocă dată şi primită de două persoane de sex diferit de a încheia împreună în viitor o căsătorie.
Precedând Taina Cununiei, logodna religioasă se săvârşeşte în biserică, fiind începutul întemeierii unei familii creştine. Din această cauză “atât Vechiul, cât şi Noul Testament consideră logodnica drept femeie a logodnicului”
Efectele logodnei religioase sunt următoarele: “Oprirea logodnicilor de a se logodi cu alte persoane; obligaţia morală de a încheia căsătoria cu cel logodit, realizarea rudeniei între cei logodiţi şi consângenii lor”.
Astfel, logodna constituie impediment numai atunci când s-a săvârşit în mod oficial în biserică şi una din părţile logodite ar dori să încheie o cununie cu o altă persoană; când logodna a două persoane din familii diferite dă naştere în dreptul bisericesc “celui de-al treilea fel de înrudire morală ce constituie impediment la căsătorie”.
Pentru candidaţii la preoţie, logodna constituie impediment la primirea Tainei Hirotoniei în situaţia în care după desfacerea logodnei candidatul s-a căsătorit cu o altă persoană, fiind considerată a doua nuntă sau dacă s-a căsătorit cu logodnica altuia, fiind considerat a fi căsătorit cu o cvasidivorţată.
Încheiată în afara Bisericii, logodna constituia o “promisiune reciprocă pe care un bărbat şi o femeie şi le fac, de a se căsători împreună în viitor, promisiuni care îndeobşte au loc într-un cadru sărbătoresc şi cu publicitate”, scrie Ioan Albu în “Dreptul familiei”.