Diferența MARE de vârstă între doi soți o ADEVĂRATĂ problemă. Uite ce spune biserica despre binecuvântarea unei astfel de familii!


Căsătoria este legătura sfântă dintre un bărbat şi o femeie, care îşi asumă liber şi responsabil calea mântuirii prin dragoste, ajutor reciproc şi naştere de prunci.

Scopul principal al nunții creștine, după porunca lui Dumnezeu ( Facere 1, 28; 2, 18-24 ) și după învățătura Bisericii Ortodoxe, este unirea prin iubire a celor doi soți în numele Domnului pentru nașterea de copii, spre înmulțirea neamului omenesc. Apoi, ajutorarea soților între ei, pentru ușurarea vieții; infrânarea trupească ți evitarea desfrâului și a imoralitatii in lume. Toate aceste scopuri să fie spre preamărirea lui Dumnezeu.

Dacă taina căsatoriei este dorita din alte considerente decat cele enumerate mai sus atunci aceasta nu este binecuvântata de Biserica. În cazul în care există preoți care să cunune pe cei doi, cununia nu este valabilă pentru că nu este binecuvântată de Dumnezeu.

Dorinta de bani, de avere și lipsa dorinței de prunci, apare in special la cuplurile cu diferențe mari de vârstă. Orice căsătorie întemeiată pe păcat nu poate fi binecuvântată de Biserică.

În cazul celei de a doua căsătorie sau a treia căsătorie, lucrurile se complică, pentru că și aici dacă viitoarea căsătorie se întemeiază pe adulter sau desfrânare, nu este binecuvântată de Biserică.

“Căsătoria este considerată un act unic şi irepetabil, care este rupt doar de moartea unuia dintre soţi (Romani 7:2-3). Atunci când Sfântul Pavel spune că o femeie „e mai bine să se căsătorească decât să ardă” (I Corinteni 7:9), el se referă la văduve şi la cele care nu au mai fost căsătorite (I Corinteni 7:8) sau care, fiind căsătorite şi-au lăsaţi bărbaţii adulteri, dar fără ca ele însele să fi săvârşit adulter, pentru că altfel ar contrazice un alt text biblic (Matei 5:32). Acelaşi principiu e valabil şi în cazul bărbaţilor, iar speculaţiile precum că bărbaţilor li s-ar îngăduit ceva mai mult decât femeilor este total greşit. Prin urmare, recăsătorirea este îngăduită de Biserică doar pentru persoanele văduve (de obicei, după un an de la moartea soţului/soţiei) şi pentru cei care au rămas singuri după ce soţul/soţia şi-a abandonat familia împreunându-se cu altcineva. Recăsătorirea (şi implicit a doua şi a treia Cununie) sunt privite de Biserică ca o excepţie ce se poate încuviinţa de maxim 2 ori (în plus faţă de prima căsătorie), iar aprobarea lor de către Biserică este însoţită de oprirea de la împărtăşirea cu Sfintele Taine de la 2 la 5 ani. Mai mult decât atât, a treia căsătorie este admisă numai dacă persoana în cauză nu a împlinit 40 de ani şi nu are copii.
e părere aveţi despre căsătoria unui băiat cu o fată mai mare decât el? Dar despre situaţia inversă?

Cu privire la diferența de vîrstă între cei doi parteneri părerea Bisericii este că diferenţa dintre cei doi poate să fie de 4 ani. Dacă este cazul, Biserica merge până la 8 ani şi zice că ar fi permis şi o distanţă de 8 ani. Dacă se trece peste 8 ani, Biserica nu se împotriveşte. Sigur, să nu fie impediment de vârstă maximă pentru căsătorie. Asta este o altă poveste. Dacă se trece peste această vârstă, Biserica tot nu se împotriveşte, dar îţi asumi tu responsabilitatea relaţiilor existente, sub toate aspectele, în căsnicia ta.