Ce se întâmplă cu sufletul imediat după MOARTE și ce face îngerul păzitor primit la botez în ziua morții noastre. Iar în ziua a treia se întâmplă un lucru mai înfricoşat. ,,În ziua aceasta i se dau sufletului încă şase îngeri, care…”


Biserică Ortodoxă ne învață că moartea este “despărțirea sufletului de trup”; odată această despărțire săvârșită, trupul este dat pământului și putrezește. Așadar, ultima menire a omului pe pământ este moartea, despre care Sfântă Scriptură mărturisește astfel: “Și se va întoarce țărâna în pământ, de unde s-a luat, și duhul se va întoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el. Moartea îl răpește pe om când a ajuns la termenul predestinat de judecată lui Dumnezeu pentru îndeplinirea rostului ce-i este impus. Acest termen acordat omului conține prin prevederea dumnezeiască-tot ce este folositor omului; deci moartea este de folos omului. În ziua întâi când moare omul, sufletul lui stă acolo unde a ieşit din trup, şi dacă trupul este acolo, îl ţine îngerul de la botez lângă trup timp de 24 de ceasuri. Să zicem că trupul e pe o laiţă sau în sicriu, sau pe catafalc, sau pe o masă. Îngerul nostru de la botez, care este ajutătorul nostru până la moarte, ne păzeşte şi stă o zi şi o noapte lângă trup.

Deci 24 de ceasuri ţine îngerul de la botez sufletul lângă trup, cu puterea lui Dumnezeu, ca să-i arate încă o dată lăcaşul în care a vieţuit pe pământ; şi-i spune: „Să ştii, suflete, că atunci când va suna trâmbiţa cea mare a Judecăţii, cum spune apostolul, ai să te îmbraci din nou cu acest trup şi vei sta dinaintea Dreptului Judecător, ca să dai seama de cele ce ai lucrat – cum zice apostolul – în trup, fie bune, fie rele”. Acestea se întâmplă în ziua cea dintâi. Noi plângem pe cel mort că ne-a părăsit, dar el e încă de faţă. Ziua întâi stă lângă trup. În ziua a doua după moarte, se întâmplă un lucru mai înfricoşător. Se întâmplă ceea ce spune proorocul David: „Pentru ce mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei?” (Psalmi 48, 5). Adică, tot ce ai lucrat în viaţă, ţi se arată deplin şi concret în ziua a doua. În această zi, îngerul păzitor duce sufletul pe unde a umblat toată viaţa, chiar dacă ar fi înconjurat el globul pământesc de o mie de ori așa cum spune în Biblie: ,,Alerga-vor, Doamne, în grabă şi mai repede ca razele fulgerelor, sufletele drepţilor se vor întoarce la Tine”.

Dumnezeu a hărăzit sufletul să treacă prin trei stări diferite, care constituie viață să veșnică: viață în pântecele mamei, viață pe pământ și viață de dincolo de mormânt.

Sufletul, la ieșirea să din trup, trece în împărăția ființelor asemenea lui, adică în împărăția spirituală a îngerilor. După faptele sale bune sau rele, sufletul se unește cu îngerii cei buni în răi sau cu îngerii căzuți în iad. Acest adevăr ni se descoperă nouă de către Iisus Hristos, în parabolă bogatului și a lui Lazăr, ne învață că sufletele, după ce s-au despărțit de trup, intră în aceeași zi în răi sau în iad. “Adevăr zic ție că astăzi vei fi cu Mine în răi.” (Lc. 23, 43), a zis Hristos tâlharului celui bun.

Astfel fiecare suflet despărțit de trupul sau va fi în răi sau în iad. Când? Astăzi, a zis Mântuitorul. Ce înțelegem prin cuvântul astăzi și cum împăcăm această expresie cu învățătura Bisericii despre vămi și despre a treia, a noua și a patruzecea zi după moarte?

Pe pământ sunt zile, nopți, și ani; dincolo de mormânt nu este decât veșnicie, luminoasă sau întunecată. Deci, cuvântul astăzi desemnează timpul de după moarte, adică veșnicia. A treia, a nouă și a patruzecea zi nu sunt decât pe pământ, căci dincolo de mormânt împărăția timpului nu există; acolo nu sunt alte zile decât cea de astăzi. Misterul morții este poarta prin care sufletul, despărțindu-se de trup, intră în veșnicie.