Ce trebuie să facă mamele să SCAPE copiii de păcatele grele moștenite de la PĂRINȚI. Uite care sunt SEMNELE care îți arată că pruncul tău este ATINS de păcate grave


„Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam si Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”.
Păcatele ușoare sunt nimicite prin pocăință; pentru păca­tele mai grele și pentru cele de moarte este nevoie de mai multă pocăință și este mai bine să primești un canon de la preot, decât o pedeapsă grea de la Domnul. Îngrijește-te de mântuire. Cercetează-te pe tine însuți în fiecare seara. Întoarce-te la Tatăl Ceresc asemenea fiului risipitor. Petrece-ți toată ziua înaintea lui Dumnezeu, notează mustrările de conștiință si toate faptele care le-au provocat. Gândește-te la faptele bune pe care ai fi putut sa le faci, dar nu le-ai făcut. Cercetează-te dacă n-ai ispitit pe alâii la fap­te păcătoase. Amintește-ți tot, fără ascunzițuri și notează.

Mulți preoții spun că păcatele pe care le trăiesc copilașii sunt însele păcatele pe care le-au înfăptuit părinții lor în decursul vieții și care se răsfrâng asupra ființelor pe care le iubesc cel mai mult. Cum să procedeze cel care este conştient că pricina bolilor copilului se află în el însuşi? Cu cât părinţii păcătuiesc mai mult şi se pocăiesc mai puţin, cu atât mai mare este probabilitatea îmbolnăvirii copiilor lor. Invers, dacă păcătuiesc mai puţin şi duc o viaţă de pocăinţă şi practică a virtuţilor creştine, în strânsă legătură cu biserica şi duhovnicul, cu atât mai mult există posibilitatea ca fiii lor să fie sănătoşi trupeşte şi sufleteşte. Omul însă nu a fost creat de Dumnezeu ca să sufere şi să moară, spune părintele profesor Constatin Pătuleanu în acord cu vocea Bisericii, trimiţându-ne la ceea ce se spune în Sfânta Scriptură: “De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.”
“Întrebările omului asupra suferinţei sunt inevitabile, nu scapă nimeni de ele. De fapt, toate întrebările se reduc la aceasta: “De ce”?, şi mai ales: “De ce este lumea plină de suferinţă, în special de suferinţa celor nevinovaţi, a copiilor?” Un posibil răspuns ar putea fi acesta. Dacă biologic părinţii transmit copiilor un bagaj genetic, de ce nu putem înţelege că aceiaşi părinţi transmit copiilor lor şi bagajul lor spiritual. Acestea două pot deveni binecuvântare sau blestem pentru copii, pot fi sursa de viaţă fericită, ori cauză a suferinţelor de tot felul”, afirmă părintele. Acelaşi preot, slujitor la biserica “Sfântul Nicolae” Udricani din Bucureşti, ne aduce aminte că nu putem face orice cu trupurile noastre. Sunt hotărâtoare pentru viaţa urmaşilor dacă părinţii au avut relaţii trupeşti nebinecuvântate de căsătorie, dacă şi-au făcut din trupul lor o adunătură de patimi, precum consumarea alcoolului în exces, fumatul, consumarea drogurilor, a mâncărurilor super-prelucrate etc. “Alteori, suferinţa este şi o lucrare de învederare a Slavei nemăsurate a lui Dumnezeu, astfel El îl vindecă pe orbul din naştere, iar la întrebarea cine a păcătuit, el sau părinţii lui, Iisus a răspuns: “Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu””, mai spune părintele Constantin Pătuleanu. “Orice creştin trebuie să fie conştient că suferinţa din viaţa aceasta este o pregătire pentru moarte şi pentru viaţa viitoare, însă nu în singurătate şi părăsire, ci totdeauna în Hristos, care a răstignit pe cruce suferinţele tuturor, care în fiecare clipă este alături de orice om care suferă.