Sfantul Ioan Rusul este cinstit pe 27 mai. S-a nascut in jurul anului 1690 din parinti crestini. Luat de tanar in armata, participa in anul 1711 la un razboi ruso-turc. Dupa acest razboi, multi soldati rusi au fost vanduti ca robi, printre care si Sfantul Ioan Rusul. Vandut unui unui ofiter turc – conducator de calareti, a fost pus sa aiba grija de animale. Dormea alaturi de animalele din grajd. Pentru viata sa curata, i s-a propus sa locuiasca in casa, insa din smerenie refuza.
Dormea putin, se ruga mult si se hranea cu putina paine si apa. In fiecare sambata mergea la o biserica inchinata Sfantului Gheorghe si se impartasea cu Trupul si Sangele Domnului.
A primit de la Dumnezeu darul de a cunoaste momentul trecerii sale la cele vesnice. Preotul care l-a impartasit inainte de moarte, i-a adus Sfanta Impartasanie intr-un mar, pentru a fi ferit de fanatismul turcilor. Dupa ce s-a impartasit, a trecut la cele vesnice, in anul 1730.
La trei ani de la trecerea la Domnul, Sfantul Ioan i-a aparut in vis preotului care ii trimisese Impartasania, spunandu-i sa-i dezgroape trupul. Preotul, calauzit in chip minunat de Dumnezeu, a descoperit trupul neputrezit si bine mirositor al Sfantului Ioan. Moastele sale au fost puse in biserica „Sfantul Gheorghe”. Persoanele care veneau sa se inchine la sfintele sale moaste, primeau vindecare de multe feluri de boli.
Amintim ca in 1832, Osman Pasa a jefuit biserica „Sfantul Gheorghe” si a aruncat in foc moastele Sfantului Ioan Rusul, dorind prin acest gest sa se razbune pe crestini. Trupul sfantului s-a miscat, in mijlocul flacarilor, ca si cum ar fi fost viu, dar nu a ars. I-a ramas numai o negreala de la jar si de la fum, negreala care se pastreaza si astazi ca marturie a intamplarii de atunci.
Dupa anul 1922, moastele Sfantului Ioan au ajuns in insula Evvia, in actualul oras Procopie.
Mentionam ca mana dreapta a Sfantului Ioan se afla in Manastirea „Sfantul Pantelimon” din Muntele Athos. Cei care doresc sa se inchine moastelor Sfantului Ioan o pot face si la noi in tara: in biserica paraclisului Maternitatii Polizu din Bucuresti, in biserica Spitalului de Pneumoftiziologie din Sibiu, in biserica Spitalului Judetean Suceava, la Manastirea Adamesti din Teleorman, in biserica manastirii din comuna Floresti, Cluj, in paraclisul manastirii din comuna Slobozia, Giurgiu, in biserica de lemn a Manastirii Comana si in Paraclisul „Sfintii Ioachim si Ana” al Manastirii Sihastria.
Rugaciune catre Sfantul Ioan Rusul care se citeste la vreme de boala
Bucurandu-ma de dumnezeiasca marire la care te-ai inaltat, o, Sfinte Ioane, indraznesc sa alerg la ajutorul tau pentru tamaduire. Stiu, Parinte, ca incercarile vin din randuiala lui Dumnezeu. Stiu ca prin boala trupului, sufletul se curateste, si ca rabdarea este rasplatita de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznadejdii imi tulbura mintea si ma departeaza de rugaciune.
De aceea, dar, o, Sfinte, gasesc alinare in cugetarea la vindecarile tale minunate. Tu ai tamaduit multimea de copii spre bucuria parintilor lor. Tu ai indreptat spatele batranei garbove, tu ai dat sanatate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe batranul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai indepartat cheagurile de sange din capul Vasulei si l-ai tamaduit pe doctorul necredincios.
Stiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viata mea in mainile tale si mijloceste precum stii mantuirea mea. Daca voia Domnului este sa duc cu rabdare crucea bolii, da-mi putere si ajuta-ma sa nu cartesc din cauza neputintelor. Dar daca Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugaciunile tale, atunci sa ma tamaduiesti fara sovaiala, noule doctor fara-de-arginti, ca vazand aceasta sa-ti multumesc tie si sa-L laud in vecii vecilor pe Doctorul sufletelor si al trupurilor, prin cantarea: Aliluia!
Minuni ale Sfantului Ioan Rusul
Sfantul Ioan Rusul vindeca congestia cerebrala
Domnul si doamna H. Papadimitriu isi transporta fetita aflata in stare de coma la spitalul de copii Sfanta Sofia din Atena. Copilul sufera de o anemie avansata si trebuie sa i se faca perfuzii la perioade regulate de timp, dar criza pe care a facut-o acum nu este din cauza bolii.
Fetita este transportata la radiologie si i se face o encefalograma. In timp ce copilul este examinat, la raze, doctorul de serviciu o cheama pe doamna Papadimitriu in cabina si ii arata o imagine groaznica, de neuitat: cheaguri de sange inundasera creierul fetitei lor; avea congestie cerebrala si, matematic, copilul lor mergea spre moarte, ii sopteste medicul mamei si ii arata in graba punctele de pe creier care fusesera afectate.
Nascuta intr-un sat apropiat de biserica unde se afla sfintele moaste ale Sfantului Ioan Rusul, singura speranta a mamei disperate se indreapta catre Sfantul. In aceste clipe groaznice nu mai are putere sa zica decat „Sfinte Ioane, te implor, salveaz-o pe Vasula” (asa o cheama pe fetita).
Si, o, minunile Tale, Doamne! – doctor si mama privesc inmarmuriti pe ecran cum ceva asemeni unei maini nevazute indeparteaza cheagurile de sange de pe creier!
Ca si cand s-ar fi trezit dintr-un lesin adanc, se aude glasul stins al fetitei:
– Mamico, unde esti?
– Aici, a mai apucat sa zica mama si a izbucnit in plans. Cat de mare esti, Dumnezeul meu, intru Sfintii Tai!
Astazi Vasula este tanara mamica la randul ei, mandrindu-se cu un frumos baietel.
4 iulie 1976
Vindecarea unei mame bolnave de cancer
La marele spital „Sfantul Sava” din Atena, o mama se lupta cu marele dusman al omenirii – cancerul. Boala insa invingea. Doctorii ii instinteaza pe copiii dumneaei sa vina s-o ia.
Nu va mai chinuiti, mama voastra nu mai are sperante de viata. Luati-o si duceti-o acasa. Daca moare aici, o sa va chinuiti, pentru ca trebuie facute multe acte si sunt proceduri de intocmit.
Copiii, cinci frati din orasul Kavalei, s-au adunat la aflarea vestii in jurul mamei si plangeau. Pentru mama lor, batalia pentru viata era pierduta. Cea care le daduse viata urma sa moara.
In acele momente, prin fata salonului lor, trece o doamna necunoscuta. A vazut scena si a inteles.
– Copii, ascultati-ma si nu mai plangeti. Deasupra doctorilor si a stiintei este Dumnezeu cu Sfintii Sai. Omeneste, ati facut tot ce se putea. Am fost sa ma inchin la Biserica Sfantului Ioan Rusu din Evia, unde se pastreaza Sfintele Moaste intregi. Am luat putin mir din candela Sfantului sa ung cu el pe o ruda de-a mea care este internata aici, in spital. O sa ung cu el si pe mama voastra si… cum vrea Dumnezeu.
Cat de mult valoreaza, intr-adevar, pentru omul de langa noi care sufera, care plange, care este indurerat, sa-i spui cateva cuvinte, sa-i arati compatimire. Chiar si numai sa stai alaturi de el, in durerea lui, fara sa spui nimic, si aceasta ii da curaj si nadejde celui ce sufera.
Cu putina vata inmuiata in mir, doamna necunoscuta a facut semnul sfintei cruci pe fruntea bolnavei si a plecat (invatatura Bisericii aceasta este: puterea tamaduitoare a lui Hristos se transmite prin sfintele vase si obiecte de cult, prin sfintele moaste, prin apa sfintita etc.). Chiar daca acest mod de trecere a energiilor necesare, nemateriale ale lui Dumnezeu in trupurile si in sufletele noastre ni se pare simplu, smerit, trebuie sa fim ferm convinsi ca nu suntem nici vrednici si nici in stare a cere sa vina sa ne vindece insusi Hristos sau vreunul din Sfintii Lui, ci ii cerem sa ne trimita puterea Lui de vindecare in cel mai simplu mod. Si mai ales sa credem ca acolo, Sfantul Potir, sub chipul simplu al painii si al vinului, avem insusi Trupul si Sangele lui Hristos. Dar sa ne intoarcem la intamplarea noastra.
Dupa putin timp, bolnava a deschis ochii, si-a vazut copiii plangand si a facut semn cu mana sa se apropie careva dintre ei. Vine langa ea si ii sopteste:
– De ce, copiii mei, plangeti asa?
– Mamico, de atatea zile nu ne-ai vazut si ne intrebi de ce plangem?
– Ei, copilul meu, acum putin timp a venit aici un militar si mi-a spus ca-l cheama Ioan Rusul. A facut semnul sfintei cruci pe fruntea mea si mi-a spus ca „o sa ma intorc la viata”.
In ciuda cumplitei boli „incurabile” mama s-a facut bine. Acum traieste impreuna cu copiii si nepotii ei, asa precum a vrut Dumnezeu cu Sfantul Sau.
Protoprezbiter Ioan Vernezos, Preot Gheorghe Nicolae, Noile minuni ale Sfantului Ioan Rusul, Editura Andreas Print, Bucuresti, 2011
Sursa: crestinortodox.ro