Sfinte Ioane, te rog, fă să vin la tine împreună cu ceilalți! Te rog, ajută-mă! Copila s-a rugat fierbinte și a sărutat icoana. Apoi a plecat.
„În anul 1938 am fost rugată de comunitatea Bisericii Sfântul Nicolae să țin lista pentru biletul de grup la pelerinajul de la Sfântul Ioan de Rila. A venit la mine o fetiță cunoscută – Liudmila Dimitrova, de 12 ani. Ea mi-a spus că bunica ei s-a trecut pe listă ca să meargă împreună cu comunitatea la Mănăstirea Rila și că ar vrea și ea foarte mult să meargă, dar că părinții ei nu sunt de acord. Fetița m-a rugat să vin la tatăl său și să intervin pentru ea. Am mers și l-am rugat să o lase pe fetiță să meargă la Mănăstirea Rila. Tatăl mi-a spus că în acel moment era strâmtorat cu banii și, în plus, vrea ca bunica să nu-și facă griji, refuzându-mă categoric.
Liudmila a venit din nou la mine și m-a întrebat de răspunsul primit. I-am spus că am fost refuzată de tatăl ei și am sfătuit-o sa nu-l sâcâie mai mult.
– Dar ce să fac acum? Vreau atăt de mult să merg la Mănăstirea Rila… La cine să mă duc, cine să-mi ajute? Poate numai Sfântul Ioan de Rila!, mi-a spus fetița.
– Da, chiar dacă tatăl tău nu te-a înțeles, doar Sfântul Ioan poate să te ajute și nimeni altcineva. Roagă-te lui. Doar el poate să-ți împlinească dorința, i-am răspuns.
Am coborât apoi de pe perete o iconiță a Sfântului Ioan de Rila și i-am dat-o să se închine.
– Sfinte Ioane, te rog, fă să vin la tine împreună cu ceilalți! Te rog, ajută-mă! Copila s-a rugat fierbinte și a sărutat icoana. Apoi a plecat.
Ziua următoare eu am scos biletul de grup, căci urma să plecăm dimineața. Pentru Liudmila nu mai era nici o speranță, lista fiind închisă și biletul ștampilat.
La ora nouă seara a venit la mine o femeie care era înscrisă și dăduse deja banii. Ea mi-a spus că în urmă cu o oră primise o telegramă de la Varna prin care era chemată să mearga îndată la mama ei, care se îmbolnăvise pe neașteptate și că iși cumpărase bilet pentru Varna. M-a întrebat dacă nu cumva ar fi posibil sa-și retragă banii din biletul de grup, însă aceasta era cu neputință, caci întreaga sumă fusese deja plătită. Și-a luat la revedere și a plecat. La ora zece am mers la Liudmila și i-am spus să fie pregatită să mergem dimineața, deoarece biletul ei era plătit și locul asigurat.
Drăgălașa copilă s-a bucurat tot timpul de faptul că Sfântul Ioan i-a împlinit rugăciunea sa sinceră”.
Adevărul celor de mai sus îl intăresc cu semnătura mea: G. Bezenkova,
Mănăstirea Rila, 3 noiembrie 1949
(Minunile Sfântului Ioan de Rila, Editura Sophia, pp. 210-211)
***
Sărbătoarea Sfântului Ioan de Rila – Ocrotitorul bulgarilor
Biserica Ortodoxă Bulgară sărbătoreşte astăzi 18 august pe Sfântul Ioan de Rila, sfântul patron al bulgarilor.
Sfântul Ioan de Rila a fost primul eremit bulgar. El este cinstit ca sfânt încă din viaţă şi istoria vieţii sale vorbeşte despre puterea pe care o avea asupra naturii, animalele sălbatice veneau la el şi păsările îi mâncau din palmă.
Ucenicii săi au fondat Mănăstirea Rila, cea mai cunoscută mănăstire din Bulgaria. Una dintre sutele de biserici închinate lui este cea din Veliko Tarnovo.
Sfântul Ioan de Rila este cinstit ca ocrotitor al bulgarilor de pretutindeni şi cel mai mare sfânt al acestui neam ortodox. El a plecat la Domnul în 946 A.D. şi a fost canonizat imediat după moarte. El este mare făcător de minuni.
Sfintele sale moaşte au fost mutate la Sofia în timpul ţarului Petru I, iar după ce regele maghiar Bela al III-lea a cucerit 1183, moaştele sale au fost luate şi duse la Esztergom, capitala Ungariei de atunci, fiind readuse la Sofia în 1187.
Acum, sfintele sale moaşte sunt în mănăstirea Rila şi sute de credincioşi vin zilnic şi se roagă sfântului pentru sănătate şi mântuire.
***
Cât de repede îndeplinește Sfântul Ioan de Rila o rugăciune
M-am împărtășit, am mers la pustia sfântului, am baut apă din agheasma lui și în fiecare zi i-am sărutat mâna. Temperatura, slăbiciunea, boala – toate au dispărut definitiv.
Mănăstirea Rila – Bulgaria; În faţa icoanei împărăteşti a Mântuitorului de află racla cu moaştele Sfântului Ioan de Rila. (Foto: Silviu Cluci)
Mănăstirea Rila – Bulgaria; În faţa icoanei împărăteşti a Mântuitorului de află racla cu moaştele Sfântului Ioan de Rila. (Foto: Silviu Cluci)
Galina Vladimirova Bezenkova, din Sofia, str. Boris I, nr. 151 (astăzi monahia Kasinia, din Mănăstirea Sfinții Ioachim și Ana, de lângă satul Bistrița-Sofia), relatează următoarele:
În anul 1936 am slăbit foarte mult și m-am îmbolnăvit. În fiecare seară aveam temperatură foarte ridicată. Așa că am fost constrânsă să-mi parăsesc serviciul și să trăiesc în dureri, în tulburare, bolnavă, neavând nici un fel de ajutor, trebuind să-i port de grijă și mamei mele bătrâne. În această stare de deznădejde, într-o joi după-amiază am intrat în Biserica Sfântul Nicolae din strada Caloian și am aprins o lumânare înaintea icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Nicolae. Când am privit la dreapta mea, am văzut o icoană mare, veche și ștearsă, a Sfântului Ioan de Rila.
Înainte cu șase ani fusesem la Mănăstirea Rila (Bulgaria), unde primisem mare mângâiere duhovnicească. Amintindu-mi de aceasta, am mers la icoana, mi-am rezemat capul de ea și am spus: «Sfinte Ioane, sunt bolnavă, supărată, fără nici un fel de ajutor. Atât de mare bucurie am simțit atunci când am fost la tine! Te rog, fă să ajung fie și pentru puțină vreme la tine!» Spunând aceasta, i-am sărutat mâna și am ieșit. Nu aveam nici o nădejde în puterile mele că voi ajunge la Mănăstirea Rila, căci rămăsesem fără nici un ban.
De la biserică am mers la o familie evlavioasă ca să cer adresa schimonahului Casian de la Sfântul Munte, care de curând fusese la Sofia și poposise la această familie. Oamenii îmi erau complet necunoscuți Am sunat. Servitoarea mi-a deschis și mi-a spus că stăpânul ei este plecat, iar stăpâna se odihnește. Când a auzit de boală, doamna m-a chemat la ea, pentru că se plictisea să stea singură, și a început să se intereseze de viața mea. Eu i-am povestit ce era mai interesant și-mi amintesc că nu m-am plâns în mod deosebit de situația mea grea, însă, presupun, am amintit de ea. Apoi am primit adresa și vroiam să-mi iau la revedere. Atunci femeia (Dumnezeu să aiba mila de ea!) mi-a spus pe neașteptate: «Luni merg împreună cu soțul meu la Mănăstirea Rila. Te luam cu noi. Nu duce grijă de ceva.»
Și, într-adevăr, luni am plecat cu ei la Mănăstirea Rila. Mi-a plătit biletul dus-întors. În mănăstire au închiriat o cameră separată pentru ei și o alta cu un singur pat pentru mine, pentru care au platit mai mult de 100 de leva pe seară. Am stat la mănăstire 11 zile. M-am împărtășit, am mers la pustia sfântului, am baut apă din agheasma lui și în fiecare zi i-am sărutat mâna. Temperatura, slăbiciunea, boala – toate au dispărut definitiv. După ce m-am întors la Sofia am mers îndată la serviciu și întru toate am simțit ajutor și binecuvântare din partea Sfântului Ioan de Rila, marele făcător de minuni”.
Adeverirea celor scrise o întăresc cu semnătura mea: G. Bezenkova,
Mănăstirea Rila, 3 septembrie 1949.
Sursa: Doxologia.ro