Pâinea stropită cu vin care se împarte credincioșilor la Înviere! Ce sunt Paștile și cum se consumă! Mare atenție! Câte zile se ia! Ai grijă să nu ți se strice!
Rugaciune la binecuvantarea in Sfanta Duminica a Pastilor a painii care se numeste de popor pasti
La Sfânta Liturghie, care se săvârşeşte în noaptea Paştilor, în timp ce la strană se cântă Axionul: Îngerul a strigat…, se aduc preotului pâinile dinainte pregătite, după obicei, tăiate în bucăţi, ca pentru anafură, şi puse în coşuri sau în vase curate, în straturi peste care s‑a turnat vin curat. Iar diaconul zice: Domnului să ne rugăm, şi preotul citeşte asupra pâinilor această
Rugăciune
Dumnezeule cel atotputernic şi Doamne atotţiitorule, Care ai poruncit robului Tău Moise, la ieşirea lui Israel din Egipt şi la eliberarea poporului Tău din robia cea amară a lui faraon, să junghie mielul, care închipuia mai dinainte pe Mielul, Cel ce de bunăvoie pentru noi s‑a junghiat pe Cruce, luând asupra Sa păcatele a toată lumea, pe iubitul Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, pe Tine şi acum cu smerenie Te rugăm, caută spre pâinea aceasta şi o binecuvintează şi o sfinţeşte pe ea. Căci şi noi robii Tăi pe aceasta am pus‑o acum înaintea slavei Tale în această preastrălucită, preamărită şi mântuitoare zi a Paştilor, spre cinstea şi slava şi spre aducerea aminte de slăvită înviere a Aceluiaşi Fiu al Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care din veşnica robie a vrăjmaşului şi din legăturile nedezlegate ale iadului am aflat dezlegare, liberare şi ieşire. Deci şi pe noi, care am adus‑o şi o sărutăm şi din ea vom gusta, fă‑ne a fi părtaşi binecuvântării Tale celei cereşti şi alungă de la noi, cu puterea Ta, toată boala şi neputinţa, dându‑ne la toţi sănătate. Că Tu eşti izvorul binecuvântării şi Dătătorul vindecărilor, şi Ţie, Părintelui celui fără de început, slavă înălţăm, împreună şi Unuia‑Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi îndată preotul stropeşte pâinea cu apă sfinţită, zicând:
Se binecuvintează şi se sfinţeşte pâinea aceasta, prin stropirea cu această apă sfinţită, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin (de trei ori).
Paştile astfel sfinţit, se împarte, la sfârşitul slujbei, credincioşilor, după ce au fost miruiţi.
***
Painea numita ‘Pasti’
Conform Tipicului manastiresc, la Liturghia pascala, in fata icoanei Mantuitorului, pe o masa se pune o paine („artos”), care are imprimata pe ea icoana Invierii [I]. Inainte de Otpustul Liturghiei, aceasta se binecuvanteaza prin rugaciunea speciala din Liturghier (numita: Rugaciune la binecuvantarea painii, [care se numeste in popor „Pasti”][II] in Sfanta Duminica a Pastilor) si se stropeste cu agheasma, apoi toata Saptamana Luminata este purtata in procesiune la masa fratilor, iar in Sambata Saptamanii Luminate, artosul se frange si se da fratilor spre mancare[III]. Purtarea acestei paini la trapezele manastiresti Il simbolizeaza pe Hristos cel inviat si prezent la masa fratilor pe parcursul intregii Saptamani Luminate, asa cum si „Panaghia” (o prescura inchinata Nascatoarei de Dumnezeu) o reprezinta pe Maica Domnului care sta la masa cu fratii in zilele de duminici si sarbatori. Este o dimensiune pierduta chiar si in manastiri, iar in parohii nici n-ar avea de ce sa fie instituita sau pastrata formal[IV].
In practica liturgica romaneasca insa, „artosul pascal” este de obicei confundat cu painea si vinul ce se binecuvinteaza in Sambata Mare si care, in mod eretic (!), sunt numite „Pasti”.
Dupa cum se stie, Liturghia din Sambata Mare, a Marelui Vasile, se face unita cu Vecernia si ea trebuie savarsita in orele de dupa masa. Tipicul Manastirii Sf. Sava prevede ca dupa Liturghie clericii si credinciosii sa ramana postind in biserica[V], pentru a asculta citirile din Faptele Sfintilor Apostoli, care trebuie lecturate integral pana la inceputul Utreniei pascale de la miezul noptii. Pentru intarirea trupeasca, inainte de Otpustul Liturghiei de Sambata se face binecuvantarea painilor si a vinului prin rugaciunea obisnuita de la Priveghere[VI] („de la Litie”), omitand cuvintele “grau” si “untdelemn”[VII]. Dupa binecuvantare, aceasta paine inmuiata in vin se mananca chiar in biserica spre intarirea trupului (nu pur simbolic), dar fara a avea ceva comun cu Pastele. Ea are rolul painii si vinului care se binecuvinteaza si se consuma ca intarire trupeasca, la fiecare Priveghere (cand e numita, in mod eronat „litie”[VIII]).
Asa cum ne arata istoria, romanii ortodocsi, pe parcursul intregii vieti, se impartaseau foarte rar sau chiar deloc (!), luand doar la Pasti paine binecuvantata pe care o numeau (si o mai numesc) “pasti”. Iata ce scria mitropolitul Neofit Cretanul despre practica sacramentala romaneasca din prima jumatate a secolului al XVIII-lea (si nu numai): „Cei mai multi din norod nici ar fi stiind ce este Sfanta Priciastenie [Impartasanie], ci numai la ziua Sfintelor Pasti ar fi mergand la biserica si nu doar ca sa asculte slujba Sfintei Liturghii si sa se impartaseasca cu Sfintele Taine fiind mai inainte spovediti si gatiti pentru aceasta Taina Sfanta, ci numai ca sa ia paine si vin, paximan[IX] ce se numeste de voi Pasti, iar altii cu ani indelungati nu s-au spovedit, si altii iar in toata vremea vietii lor, dupa cum am inteles, Spovedania si Sfanta Priciastenie [Impartasanie] ce este nu o stiu, fara decat alearga in ziua de Pasti pe la bisericile lor de iau atunci acea paine si acel vin nesfintit sau iau agheasma, numind ca este Pasti”[X].
Cutremuratoare este nu numai marturia istorica, ci si faptul ca acest ierarh, ajungand mitropolit al Tarii Romanesti (1738-1753), i-a amenintat cu excomunicarea pe credinciosii romani, in caz de neindreptare a acestei „rataciri” si „caderi in pierzanie”. Nici pana astazi lucrurile nu s-au indreptat, ba chiar au degradat si mai mult, inclusiv prin girul ierarhiei superioare, care de asemenea numeste acea paine stropita cu vin – „Pasti”. Aceasta contrar textului biblic care zice ca “Pastele nostru este Hristos” (I Cor. 5:7). Deci „Pasti” (in sensul de hrana) poate fi numit doar Trupul si Sangele lui Hristos si nimic altceva. In prezent mirenii totusi se impartaseste mai des, inclusiv la Pasti, dar continua sa numeasca “pasti” painea binecuvantata in ajun sau chiar in ziua de Inviere[XI]. In concluzie: rugaciunea „artosului” se va citi doar in manastirile care practica aceasta traditie veche descrisa mai sus; painea si vinul se vor binecuvanta doar acolo unde se respecta traditia privegherii pascale de sambata seara, fara ca aceasta sa fie (numita) „Pasti”; in schimb toti sunt chemati sa se impartaseasca atat in Sambata, cat si in Duminica Pastilor, cu Trupul si Sangele lui Hristos, care este adevaratul Pasti.
Sursa: www.crestinortodox.ro
***
Semnificația „paştilor” primite de credincioşi în noaptea de Înviere. Din ce sunt făcute și cum se mănâncă
În Sâmbăta Mare, creştinii merg la biserică să primească sfintele paşti sau anafora. Tradiţia spune că paştile se iau de la biserică după slujba de Înviere, dar unii creştini care vor să evite aglomeraţia de la miezul nopţii, merg în timpul zilei.
„Paştile” reprezintă pâinea sfințită și vinul pe care creștinii le duc acasă, mai exact trupul și sângele Domnului.
Anafora din noaptea de Înviere a preluat numele sărbătorii respective, adică „Paști” ca o mărturie vie, clară și completă a Jertfei și Învierii Domnului Iisus Hristos.
Vezi și URĂRI DE PAŞTE 2018: Mesaje și felicitări de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători
Creștinii care vin de Paște la biserică îşi iau „paști” acasă, adică pâine cu vin, binecuvântate, pentru a fi consumate. Tradiția spune că se mănâncă dimineața, în cantități mici, înainte de micul dejun și după ce se rostește rugăciunea ”Tatăl Nostru”.
Tradiția mai spune că, înainte de a se lua Sfântul Paşte, oamenii trebuie să se spele cu apă dintr-un pahar în care s-a pus un ou roşu, în acest fel faţa le va fi fină şi roşie ca şi coaja oului. Apoi, cel mai în vârstă din familie ia o bucată din sfintele paști şi rostește ,,Hristos a Înviat!”, iar cel care primeşte spune ,, Adevărat, a Înviat!” şi îşi face sfânta cruce. Acest procedeu se repetă de trei ori și numai după aceea primesc „paştile”.
Pâinea pregătită pentru a fi dată credincioșilor ca „Paști” se sfințește printr-o rugăciune specială și prin stropirea cu apă sfințită după ce în prealabil a fost stropită cu vin roșu.
Aceasta semnifică faptul că Trupul lui Hristos, adică Sfânta Biserică, conform Sfintei Scripturi, a fost pecetluit, sfințit prin picăturile de sânge ce au curs din coasta Mântuitorului aflat răstignit pe Sfânta Cruce.
Consumând „Sfintele Paști”, dăm mărturie că „ori de câte ori mâncăm pâinea aceasta și bem paharul acesta” moartea Domnului vom mărturisi și Învierea vom vesti. Corect și complet este să ne împărtășim întâi cu Trupul și Sângele Mântuitorului, adică să luăm Sfânta Împărtășanie și apoi „Sfintele Paști”.
Deobicei creştinii care merg la biserică sau al Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia după paşti aduc un ou roșu și pun bani în cutia milei.
Ce reprezintă cuvântul „Paşti”
Cuvântul „Paști” înseamnă „trecere”, (Pesah – în ebraică, termen preluat de la egipteni) și este folosit pentru prima dată în Vechiul Testament în timpul lui Moise, când, în seara dinaintea ieșirii din robia egipteană, au petrecut în tăcere faptul că vor traversa Marea Roșie spre Pământul Făgăduinței, „unde curge lapte și miere” (Țara lui Israel).
Acest termen a fost preluat și de către creștini, însă semnificația lui este cu totul alta, chiar dacă traducerea s-a păstrat.
Pentru cei care Îl urmează pe Mântuitorul Hristos, Paștile înseamnă trecerea de la viața trăită în letargie, indiferență și ignoranță spirituală, la viața de comuniune cu Dumnezeu, de reîntoarcere la plenitudinea bucuriei paradisiace. Este o sărbătoare plină de bucurie și iertare, curaj și demnitate.
sursa: episcopiaspanieiportugaliei.es