Şi auzind Irod împăratul s-a turburat şi tot Ierusalimul cu dânsul. Şi adunând pre toţi arhiereii şi cărturarii norodului, i-a întrebat: Unde este să Se nască Hristos?
Încă nici nu se naște în noi bine dorirea de a fi cu Hristos, că vrăjmașul omului se și aruncă asupra noastră, răcnind ca un leu, căutând să ne înghită. Sfântul Apostol Petru ne cheamă însă la nădejde: „Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi.”
Sculându-te, ia Pruncul şi pre muma Lui, şi fugi în Eghipet, şi fii acolo până voiu zice ție, că va Irod să caute Pruncul să-L piarză pre el.
Aici aș vrea doar să subliniez rolul Îngerului păzitor în viața noastră care adesea ne atenționează atunci când vrăjmașul ne întinde vreo cursă, însă noi nu avem urechi de auzit graiul său. Pentru că nu-l cunoaștem, pentru că nu stabilim o relație vie și cu el. Gândesc că a ne limita la a citi din când în când Canonul către Îngerul păzitor nu este de ajuns pentru acest lucru. Un părinte duhovnicesc recomanda zilnic, după rugăciunea lui Iisus, câteva „ațe” de „Sfinte Îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul”. Sau dulcea rugăciune care a izvorât din inima părintelui Sofronie: „Îngere a lui Dumnezeu, păzitorul meu cel Sfânt, viața mea păstrează în frica lui Hristos Dumnezeu; mintea mi-o întărește în calea cea adevărată și întru dragostea celor de sus îmi rănește sufletul, ca de tine călăuzindu-mă să primesc de la Hristos Dumnezeu mare milă”.
Atunci Irod văzând că s-a batjocorit de Maghi, s-a mâniat foarte; și trimiţând a omorât pre toţi pruncii, cari erau în Vitleem şi întru toate hotarele lui, de doi ani şi mai mici, dupre vremea care cercase de la Maghi.
Dacă ne ținem tari, Irozii acestei lumi vor căuta să facă rău celor pre care îi iubim. Să ne așteptăm la multe necazuri dacă stăm neclintiți. După cuvântul părintelui Serafim Rose, ortodoxia confortabilă e o făcătură. Cine vrea cu Hristos nu poate nicidecum să se aștepte la o viață comodă. Dacă în schimb totul ne merge „bine” și totuși credem că ducem o viață duhovnicească autentică, mai avem o șansă de a fi treziți de cuvântul Mântuitorului: Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor.
Şi postind patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, dupre aceea au flămânzit. Şi venind la Dânsul ispititoriul a zis…
După ce a postit, Hristos nu S-a ridicat în slavă, nu S-a schimbat la Față pentru nevoința Sa, ci s-a apropiat de Dânsul ispititorul. Iar noi după câteva zile de post am vrea să scăpăm de toate problemele și, eventual, să devenim și sfinți.
Iar auzind Iisus că Ioan a fost prins, S-au dus în Galileea.
Dacă propovăduiești cuvântul lui Dumnezeu, prin grai sau pilda vieții, vei fi căutat să fii prins. „Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său. Căci Ioan îi zicea lui: Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie”. Și astăzi, dacă înfierezi păcatul, tot felul de Irodiade vor vrea pe tipsie capul tău. Însă aceștia să ia aminte că limba lui Ioan a grăit împotriva păcatului chiar și atunci când capul său fusese deja tăiat. Dacă noi (Biserica) vom tăcea, pietrele vor striga!
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Tot Mântuitorul ne arată și răsplata celor ce plâng în veacul acesta, răsplata celor care plâng pentru păcatele lor și pentru păcatele lumii întregi, răsplata celor care plâng pentru că văd schimonosindu-se chipul lui Dumnezeu în ei înșiși, și mai ales răsplata pentru cei care plâng văzând cum se schimonosește chipul lui Dumnezeu în cei care le fac rău și în cei care îi urăsc: „Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde”.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoșeză de dreptate, că aceia se vor sătura.Fericiţi cei izgoniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când vor ocărî pre voi şi vor goni pre voi şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceriuri; că aşa au gonit pre prorocii cei mai nainte de voi.
Prea adesea ne dorim o fericire pur pământească și gândim doar în această perspectivă. Ori fericirea noastră este de alt ordin, căci Dumnezeu se raportează la noi prin prisma veciniciei. Să căutăm și noi să ridicăm ochii și să privim și dincolo de mormânt. Și atunci viața noastră va prinde sens, se va umple de sens.
Voi sunteţi sarea pământului; iar dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? Întru nimic nu mai este de treabă, fără numai a se arunca afară şi a se călca de oameni.
Când ne-am întrebat ultima oară ce fel de sare suntem? Oare nu cumva pământul acesta s-a săturat de o sare care nu mai sărează? E timpul să ne hotărâm ai cui suntem: nu putem lui Dumnezeu a sluji şi lui mamona.
Sursa: ganduridinierusalim.com