Maica Siluana: Când te ceartă cineva, să știi că Dumnezeu vrea să îți spună ceva! Dumnezeu ne vorbește prin aproapele! Dumnezeu ne vorbește prin necazuri!
Îl ascultăm pe Dumnezeu ascultând inima noastră. Apoi, Dumnezeu ne vorbește prin aproapele. Când ne ceartă cineva, să știți că Dumnezeu vrea să ne spună ceva.
Dumnezeu ne vorbește prin necazuri. Dacă luăm orice necaz ca pe un cuvânt în fața lui Dumnezeu, Îl auzim.
Dumnezeu ne vorbește prin bucurii; Dumnezeu ne vorbește prin frumusețea lumii. Dumnezeu ne vorbește prin bunătatea mâncării, prin privirile semenilor noștri.
Dumnezeu ne vorbește prin multe. Cum să-L auzim? Făcând fapte bune. Ca să ne putem folosi de auzul duhovnicesc trebuie să facem bine. Acum, oameni buni, este o prigoană împotriva binelui cum n-a fost niciodată.
Dacă ați auzit alarmele de la mașinile din jurul nostru, claxoanele, picamerele, muzica din mașinile celor care circulă, din autobuze… e iadul, oameni buni, aceasta este anti-isihia, anti-liniștea. Sunt oameni credincioși care, când vin acasă, cum intră pe ușă dau drumul la radio, cum intră pe ușă dau drumul la televizor. De ce? Să nu fie liniște. De ce? Să nu-L auzim pe Dumnezeu. De ce? Că faptele lor erau ale întunericului și nu vreau să iasă la suprafață.
Deci, Îl auzim pe Dumnezeu făcând liniște. Ne rugăm și ne rugăm și ne rugăm, dar să mai și tăcem! Că zice Dumnezeu: ia, uită-te la acesta ce mă strigă, dar nu se oprește ca să-i dau.
Monahia Siluana Vlad
Sursa: Meştesugul bucuriei – Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi.
***
Rugăciunea pentru aproapele
Aruncă-i un zâmbet, ca să vadă că nu îi ești dușman. Nu un rânjet.
Vorbești de rău cu atâta usurință și cu atâta motivare intimă. Și chiar dacă ești întrebat, răspunzi: „Dar ce, numai eu vorbesc!? La urma urmei merită”. Ei bine, vă spun, e un păcat foarte mare. Nu numai că nu-l iubești, dar îl dusmănești, îl urăști. Atunci tu ai făcut crimă, nu dragoste.
Dacă pomenim pe cineva, este poate departe de tine, nu are cum să știe că tu îl pomenești. Tu ești în comuniune cu cel pe care l-ai pomenit. Dumnezeu, pentru rugăciunea ta, îl ajută pe el, și tu, conștient, vrei să fii împlinitor al poruncilor date de Dumnezeu: te numești un mântuitor cândva și undeva. Tu pomenindu-l pe el, îl ajută Dumnezeu. Dumnezeu ți-a auzit rugăciunea.
Chiar Traian, care a fost un păgân, a avut o fiică, Drosida, care a ajuns Sfânta Mucenită Drosida. S-a botezat singură, drăgălașa. Împăratului Traian i se dusese vestea, și a rămas vorba: „Bun ca Traian”. Era un suflet bun, drept, nu i se cerea mai mult decât să fie drept.
Sfântul Grigorie Dialogul, văzând atâtea lucruri făcute de Traian și că a avut un nume așa de consacrat, s-a rugat lui Dumnezeu pentru el ca să-l ierte. Sfântul Grigorie a trăit în anul 500, de când avem Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul. Și s-a rugat lui Dumnezeu să-l ierte pe Traian. Deci, a intrat într-un dialog cu Cerul și a auzit un glas: „Dumnezeu ți-a auzit rugăciunea, dar mai mult să nu te rogi pentru păgâni”. Sfântul Grigorie Dialogul a intrat într-un dialog cu Cel ce mântuieste și i-a dat putința lui Traian să fie și el în Împărătia mântuiților.
Tu, dacă pomenești pe cineva, trăiești cu toată lumea, cu frații tăi de credință. Și sunt obligați față de cel care îi ajută la mântuire într-o formă anonimă, dar știe Dumnezeu.
Mai departe, după rugăciune, ține relația cu omul. Aruncă-i un zâmbet, ca să vadă că nu îi ești dușman. Nu un rânjet. Aruncă-i un zâmbet, dacă te provoacă.
Sursa: Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3.