Iubiţi fraţi şi surori, viaţa noastră pământească este plină de necazuri şi dureri. Nu în zadar este numită, atât de des, „valea plângerii şi a tânguirii”. Plângând se naşte omul şi în lumea cealaltă pleacă cu multe suspine şi chinuri. Astfel că nimeni nu poate scăpa în viaţa aceasta de lacrimi şi necazuri; omul are parte aici de mai multe necazuri şi nenorociri, decât de bucurii. Sfânta Biserică a lui Hristos cunoaşte o mulţime de cazuri, în care Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu i-a izbăvit pe oameni din toate greutățile.
Să ne rugăm, aşadar, ca ea să ne audă pe toţi şi în ceasul acesta, şi să ne izbăvească de tot necazul şi nenorocirea, să ne curăţească de tot păcatul şi patima, şi să ne învrednicească de bucurie în veşnica Împărăţie a Fiului ei, ca totdeauna cu dragoste să-i strigăm: Bucură-te, atotbună, grabnică ascultătoare, Ceea ce toate cererile noastre bine le împlineşti! Amin.
Sursa: Arhimandrit Chiril Pavlov, Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 29.
Când vin necazurile peste noi, să le primim ca de la Dumnezeu. El este cel ce le îngăduie pentru ispăşirea unor păcate ale noastre. Niciodată să nu învinovăţim pe nimeni, ci totdeauna noi să ne socotim vinovaţi de ceea ce ni se întâmplă. Şi să nu ne mirăm.
De ce? Acel „de ce?” să ni-l impropriem şi să găsim răspunsul în propria noastră fiinţă. Dacă privim în jurul nostru la unele familii care au numai un singur copil voit, iar pe ceilalţi pe care i-au zămislit nu i-au dorit şi i-au avortat, observăm o nefericire şi o mulţime de necazuri, boli, certuri etc. În unele cazuri, chiar acel singur copil pe care l-au născut a ajuns să-i bată, să-i batjocorească pe proprii lui părinţi, provocându-le multă suferinţă şi lacrimi.
Sursa: Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Sfătuiri duhovnicești – repere morale pentru o viață practică creștin – ortodoxă, Sfânta Mănăstire Lainici, 2004, p. 48.
De exemplu, de cazi în vreo nenorocire ori în vreo tulburare, iar voinţa ta nu-i în stare s-o suporte, ajut-o cu acestea:
– Consideră că această torturare ce suferi îţi foloseşte s-o înduri, fiindcă-ţi dă prilejul de verificare a răbdării tale şi că acest necaz ți l-ai făcut tu însuți cu mâna ta.
– Dacă nu eşti vinovat cu nimic în această nenorocire, întoarce-ţi gândul la alte privilegii multe şi mari, şi recunoaşte că pentru ele Dumnezeu nu ţi-a dat cele ce-ai cerut. Dumnezeu ţi-a trimis numai o nenorocire temporară, trecătoare, ca să nu fii complet torturat.
– Înţelege, chiar dacă într-adevăr ai făcut mai înainte destulă pocăinţă pentru păcatele tale, prin care ai cinstit slava lui Dumnezeu, consideră totuşi că în Împărăţia Cerurilor nimeni nu poate intra altfel decât prin uşa cea strâmtă a necazurilor şi supărărilor. „Prin multe suferinţe ni se cade nouă să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 14, 22).
– Dă-ţi seama, chiar dacă poţi intra în această Împărăţie pe cale, adică a iubirii de Dumnezeu, totuşi adu-ţi aminte că Fiul lui Dumnezeu, cu toţi prietenii Lui, au intrat într-însa pe calea suferinţelor si a crucii.
– Socoteşte că această suferinţă ce-o suferi este după voia lui Dumnezeu (pe care trebuie s-o ai în vedere la începutul oricărei acţiuni, oricărei amărăciuni ce se abate asupra ta; adică, să doreşti ca în orice acţiune şi în orice împrejurare să se facă voia lui Dumnezeu).
Deci, răspunde tot ca şi El acestei mari iubiri ce-o are pentru tine, şi luptă cu mulţumiri şi binecuvântări.
Făcând astfel, mi se pare că primeşti cu bucurie orice cruce, iubeşti, chiar în nenorocirile cele mai mari si orice lucru amărât îţi va părea dulce şi orice lucru nelalocul lui îţi va părea ordonat şi aşezat după legea cea mai perfectă.
Sursa: Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 45-46.