Să ţineţi minte de la mine, că-i prieten, că-i vecin, că-i tovaraş, că-i duşman, că-i soră, că-i frate, când împrumuţi un ban, du-l înapoi că-ţi legi singur pe satana şi săracia de ograda ta. Niciodată nu ai să te îmbogăţeşti luând cu împrumut şi neducând înapoi. Este cel mai mare blestem şi cel mai mare păcat pe care-l poate face omul.
Şi culmea că se înmulţeşte şi mereu aud: „Ăla are atât!”;”Ăla are atât!” se duce şi ia cu împrumut cu atâta nonşalanţă şi lipsă de bun simţ încât uită că trebuie să-i dea înapoi. Nu o spun ca pe un reproş, ci ca să vă daţi seama că va legaţi singuri sărăcia de gard. Dumnezeu pe viclean urăşte şi ia şi sporul şi harul şi darul! Nu înmulţeste nimic!
Parintele Calistrat Chifan
Pentru cei care împrumută pe alții:
Ascultaţi deci, bogaţilor, ce sfătuim noi pe cei săraci, din cauza neomeniei voastre: să rămână mai degrabă resemnaţi în suferinţă, decât să primească nenorocirile care le vin de pe urma cametei. Dacă însă aţi fi credincioşi Domnului, atunci ce nevoie ar mai fi de cuvintele acestea? Căci, care este sfatul Domnului? Să împrumutaţi pe aceia de la care nu mai nădăjduiţi că veţi lua. Dar poate că va zice cineva: Ce fel de împrumut este acela care nu aduce cu sine nădejdea primirii înapoi a sumei împrumutate? Înţelege puterea cuvintelor Domnului şi atunci sigur că vei rămâne surprins de iubirea de oameni a Legiuitorului. Când ai să dai ceva unui sărac pentru Domnul, lucrul acela este totdeodată şi dar şi împrumut: este dar, din cauză că nu mai nădăjduieşti să ţi se dea înapoi, şi este împrumut din cauza darului celui mare al Stăpânului, care îţi va răspunde pentru el şi care luând un lucru mic pentru sărac, îţi va da ţie în schimb mari lucruri. Căci: „Cel ce pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută”.
Sursa: Sfântul Vasile cel Mare, Comentariu la Psalmi, Editura Librăriei Teologice, Bucureşti, 1939, p. 92.
Ar trebui să împrumutăm pe cineva şi atunci când suntem siguri că respectivul nu ne va aduce banii înapoi?
– Depinde de nevoile voastre. Dacă banii vă prisosesc, se poate face acest lucru şi să nu mai contăm pe ei. Însă, dacă există posibilitatea ca mâine să rămânem noi în lipsă, nemaiputând duce la capăt nişte treburi, şi să ne revoltăm din această pricină, mai bine să nu împrumutăm pe cineva despre care ştim că nu-i va mai da înapoi.
De bună seamă că unui om sincer şi căruia îi stă în fire să înapoieze ce a luat trebuie să-i dăm, chiar dacă există primejdia de a nu-i mai recupera, din felurite pricini. Dumnezeu ne va da din altă parte.
Sursa: Arhimandrit Epifanie Theodoropulos, Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, p. 73.
Sfântul Porfirie Kafsokalivitul:
E de preferat să dăruiești decât să împrumuți. Când împrumuți bani, primul lucru pe care trebuie să-l gândești e că nu-ți vor mai fi dați înapoi. Așa, te liniștești și scapi de teama de a putea să-i pierzi. Dacă omul ți-i da înapoi, să-i iei; dacă nu ți-i dă, să-ți zici: „Banii ăștia i-am dăruit; să fie socotiți drept milostenie”.
Sursa: Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Traducere de Prof. Drd. Sorina Munteanu, Editura Bunavestire, Bacău, p. 125.