Părintele Efrem Filotheitul ne mărturiseste ce mare este păcatul de a vorbi de rău numele Domnului și a celor sfinte.
Iubiții mei fii duhovnicești,
Astăzi vom vorbi despre blestemata patimă a blasfemiei. Este ceva înfricoșător! Pământul suportă povară apăsătoare a blasfemiei de la fiii oamenilor. El vuiește de această crimă, și o vedem în fapt. Nu știu care este raportul, dar bărbații sunt cei care rostesc blasfemiile înspăimântătoare împotriva Aceluia Care ține universul cu privirea Lui. Ei săvârșesc această crimă în orice moment, și dacă aruncăm o privire la mulțimea oamenilor, am putea să apreciem câte blasfemii înfricoșătoare țintesc cerul, în fiecare moment, și întâlnesc sau, mai degrabă, rănesc inima Aceluia care S-a răstignit pentru ei.
Și mulțimea nemărginită a demonilor blesteamă neîncetat și fără opreliști, pentru că viața, sensul existenței lor nu este altul. Ei nu au alt scop decât să-L doboare pe Dumnezeu la picioarele lor.
Milioane de demoni blesteamă neîncetat, urmați de oamenii care continuă și completează lucrarea lor. Și astfel, Hristos este răstignit în toată vremea de făpturile Lui.
Evreii L-au răstignit odată, dar noi, creștinii ortodocși, cei izbăviți de osânda veșnică prin Preacuratul Lui Sânge, Îl răstignim din nou, Îi producem răni, Îi punem coroană pe capul Lui Sfânt și-I provocăm mult mai multă durere decât evreii care nu credeau în El. Deși credem, ne-am curățit în baia Sfântului Botez, ne împărtășim cu El, după aceea Îl blestemăm. Pot să spun că acesta este cea mai mare crimă și păcat dintre toate crimele și păcatele pe care le poate săvârși omul. Orice-ar face, acestea sunt îndreptate împotrivă lui sau a altora, acest păcat însă vizează direct pe Hristos și pe Maica Domnului. Omul care blesteamă o face nu pentru că-i greșește Dumnezeu. Orice i se întâmplă – sau la serviciu, sau acasă – copiilor sau soției, în loc să blesteme acele persoane, fără voie și necontrolat, Îl coboară pe Dumnezeu, Îl călca în picioare cu blesteme și cuuvinte murdare.
Ar trebui să ne gândim la inimă lui Hristos și a Maicii Domnului, rănite atât de mult când aud continuu blasfemii, cu toate că Hristos este în tot momentul pregătit, cu inimă deschisă, să-l primească pe cel care [hulește], să-l ierte, să-l îmbrățișeze, să-l sărute și să-i deschidă poartă raiului. Îndelungă răbdare a lui Dumnezeu are limite. Noi oamenii păcătuim continuu – când cu un păcat, când cu altul – și-L amăram permanent. Din fericire, există încă puțini oameni ce-I oferă mângâiere “si se va milostivi asupra robilor Sai” (Deut. 32, 36). Și Maica Domnului se amărăște mult pentru acest păcat! Va voi spune următoarele: Sfinții Părinți ai Bisericii noastre, voind să împodobească slujbele din Postul Mare, dar și să ofere o cinstire, o slăvire și o închinare specială Maicii Domnului, au rânduit că Imnul Acatist, cu nenumăratele ,,Bucură-te” să se cânte în fiecare vineri seară, în primele cinci săptămâni. „Bucura-te” cântăm din recunoștință față de Maica Domnului, rugând-o să se bucure, pentru că a adus izbăvirea lumii.
Prin urmare, blasfemia aduce mânia lui Dumnezeu, însă, în îndelungă Lui răbdare, El ne așteaptă să ne întoarcem că să ne mântuiască.
de obicei, omul nu vrea să [hulească] și o face fără să înțeleagă. Nici nu se gândește la Dumnezeu sau la Maica Domnului în acel moment, dar limbă lui Îl găsește imediat și ușor. Acesta este îndemnul blasfemiei, pentru că există un astfel de demon care îl împinge pe om să săvârșească acest păcat. În timpul cât blesteamă, omul se umple de mânie și înfățișarea sufletului lui este groaznică și, dacă cineva ar putea s-o privească, s-ar înspăimânta, pentru că nu diferă cu mult de cea a diavolului. De aceea, și demonii sărbătoresc în acel moment.
Un om care [înjură] a murit și, în ceasul în care i-a ieșit sufletul, limbă lui s-a lungit de doi coți, ochii i s-au deschis larg că și gură, de parcă trebuia să explodeze. Articulațiile picioarelor și ale mâinilor i s-au desfăcut. Exact așa se povestește și despre moartea soțului Sfintei Teodora, așa a văzut soția lui credincioasă că i s-a întâmplat acestuia.
Sursă:http://www.cuvântul-ortodox.ro