Primul gând e de la înger, când vrei să faci ceva. Ascultă de primul gând, pentru că îngerul te apără. Al doilea gând poate fi de la diavol, ca să te răzgândeşti şi să nu mai faci fapta cea bună şi să nu-ţi meargă bine la ceea ce vei face.
‒ Părinte, ce să fac ca să nu mă mai chinuie gândul? Câteodată nu pot dormi nici noaptea, deodată mă trezesc şi nu mai pot adormi de câte gânduri mă năpădesc.
‒ Este un duh neastâmpărat care se joacă cu mintea matale. Ai auzit de paza minţii? Mintea trebuie păzită, că altfel se cuibăresc în ea tot felul de orătănii. Ai auzit de rugăciunea minţii: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul”? Ia, zi matale în minte această rugăciune şi ai să vezi ce bine adormi şi ai să te odihneşti. În timpul zilei, când simţi că vine duhul, sufletul matale îl simte când se apropie, zici rugăciunea ca să găsească mintea matale ocupată. Nu laşi mintea să alunece în gânduri necurate, o opreşti, te gândeşti la altceva sau zici rugăciunea minţii şi scapi de chin.
Sursa: Părintele Argatu V. Ioan, Răspunsuri duhovniceşti la întrebările credincioşilor ale Părintelui Ilarion Argatu, Editura Mila Creştină, 2005, pag. 131-132.
Atletul vieţii duhovniceşti se luptă să alunge gândurile pe care cel rău i le presară pe cale cu scopul de a-i zdruncina unitatea lăuntrică a puterilor sufletului şi de a-l îmbolnăvi. Ţelul Ortodoxiei, care este o ştiinţă psihoterapeutică, este acela de a vindeca sufletul bolnav, iar dintre alternativele de tratament, pe primul loc se află paza minţii, respingerea gândurilor rele şi neliniştitoare, precum şi străduinţa de a le „ucide” înainte de a intra pe „poarta inimii”.
Mai pe larg despre isihie ne vorbesc Sfinţii Varsanufie şi Ioan: „Ce este liniştea? Ea constă în a-şi aduna cineva inima în ea însăşi, oprind-o de la a da şi a lua şi de la dorinţa de a plăcea oamenilor şi de la celelalte lucruri. Când Domnul a ruşinat pe cărturar cu pilda celui căzut între tâlhari şi l-a întrebat: «Cine a fost aproapele?», acela a răspuns: «Cel ce a făcut milă cu el» (Luca 10, 37). Dar şi Domnul însuşi a zis: «Milă voiesc, şi nu jertfă» (Matei 9, 13). Dacă deci ştii că mila este mai mare decât jertfa, apleacă-ţi inima ta spre milă. Căci sub masca liniştii se poate ajunge la mândrie, până ce omul nu s-a câştigat pe sine însuşi, adică până ce n-a ajuns fără prihană. Căci abia atunci se naşte în om liniştea: când a purtat crucea. Când deci pătimeşti împreună cu altul, afli ajutor. Dar când te socoteşti pe tine ca pe unul care ai întrecut, chipurile, măsura, află că şi ceea ce aveai, ai pierdut. Deci, nu umbla nici înlăuntru, nici în afară, ci începe de la mijloc, înţelegând care este voia Domnului, «că zilele sunt rele» (Galateni 5, 16)”.
Sursa: Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 364-365.