– Maică, cum să depăşim îndoiala în credinţă sau neîncrederea în ajutorul lui Dumnezeu?
– Să-L punem pe Dumnezeu la încercare! Să zicem: „Doamne, uite, eu nu prea cred, dar dacă Tu eşti Dumnezeu, dovedeşte-mi!”. Şi să stăm cu ochii sufletului şi ai trupului pe El, la El! Sfântul Petru aşa a zis: „Dacă eşti Tu, zi-mi să vin pe apă la Tine!”. Şi Domnul i-a zis: „Vino!” Şi cât s-a uitat la El, Petru a mers pe apă. Fă şi tu la fel. Să nu te uiţi la valuri, că ai încurcat-o, te scufunzi! Asta să facem: să-L punem la încercare, dar să fim cu El, aşa cum putem şi cât putem. Restul pune El!
Vă spun o mare taină: Dumnezeu face tot ce-I cerem. Tot, tot, tot! Dar să facem şi noi tot ce ne cere El. Şi să vedeţi că se poate! Se poate! Când nu avem încredere în Dumnezeu, de fapt, nu voim să facem ce ne cere. Ne împotrivim Lui pentru plăcerea autonomiei şi controlului…
Există oameni răi pe lume și ei fac rău cu ușurință și cu plăcere. E adevărat, că în adâncul lor și ei au chipul lui Dumnezeu și că pot deveni buni, dacă se întorc la Dumnezeu și se pocăiesc de răutatea lor, dar noi trebuie să învățăm să ne ferim de rău! Ce vom face?
Mai întâi, să ne rugăm în fiecare zi, câte o mică rugăciune pentru cei răi și pentru cei buni, că toți suntem oameni și suntem neputincioși în fața ispitelor. Apoi, oamenii răi au fost cei mai răniți în viața lor, în copilăria lor și fac ce au fost învățați sau obligați să facă. Apoi, să ne așezăm tot prin rugăciune, cât de scurtă, în fiecare dimineață, sub protecția lui Dumnezeu, a Sfântului protector și a Sfântului înger păzitor!
Apoi, oriunde am intra, pentru orice problemă, sau pe oriunde am trece, să ne facem cruce și să binecuvântăm pe cei pe care îi întâlnim și să cerem ajutorul de la Domnul pentru a nu pătimi ceva rău. Nu durează mult o asemenea rugăciune.
Trebuie să învăţăm să ne rugăm. Nu să citim, să ne rugăm. Diferenţa este mare. Trebuie să ne rugăm cu simplitate şi firesc. Ca şi cum am rosti ceva. Să nu lăsăm niciodată ca citirea noastră să devină mecanică. Iar asta va reuşi numai cu osteneală. Multă osteneală. Muncă continuă şi neîntreruptă. Muncă cu răbdare. Muncă înăuntrul nostru.
Să zici: Învaţă-mă, Doamne, să mă rog! Nu ştiu să mă rog!. Acest suspin şi plâns trebuie să iasă dinăuntrul nostru ani de-a rândul. Şi Domnul ne va vizita. Va veni deodată. Ne va deschide mintea şi vom descoperi taina, cum trebuie să ne rugăm şi ce este rugăciunea.
Uneori această taină ni se descoperă în timpul Liturghiei, când ne împărtăşim cu Sfintele Taine. Alteori acasă. Ni se descoperă după suspinul neîncetat şi stăruitor: Învaţă-mă, Doamne, să mă rog! Învaţă-mă cum să mă rog! Ştiu numai să citesc. Să mă rog nu ştiu.
Şi Domnul ne va învăţa şi ce este rugăciunea şi cum trebuie să ne rugăm. Dar atunci va trebui să păzeşti lăuntrul tău de orice păcat de moarte şi de orice neatenţie. Şi să te rogi ca Domnul să nu-ţi ia harul, această dobândă mare, această sfinţire a voinţei şi a inimii.
Surse: Monahia Siluana Vlad, Dăruindu-ne, intrăm în bucuria Lui și Deschide Cerul cu lucrul mărunt și O viață de jertfă – Mărturisirile Cuviosului stareț.