Era un călugăr pustnic, care s-a rugat lui Dumnezeu:
” – Doamne, să-mi arăţi mie care este sfatul dracilor cu care ei câştiga cele mai multe suflete pentru împărăţia iadului! Într-o noapte, aude un glas:
” – Avva Ilarioane! Ia Sfânta Cruce în mână şi mergi până în poiana, dar să nu te temi de ce vei vedea!
Deodată, vede ca în mijlocul poienii apare un jilţ, un tron împărătesc. Satana s-a aşezat pe scaunul acela şi a bătut de trei ori din palme. Când a bătut, s-a umplut văzduhul de cete drăceşti.
„- V-am adunat că vreau să fac un examen cu voi. Să iasă la raport cine ştie cel mai bun meştesug de a înşela oamenii.
„- Să trăieşti, întunecimea ta! Eu, zice el, îi spun omului aşa: „Măi omule, mai du-te la biserică, mai posteşte, mai roagă-te, mai fă chiar şi milostenie, şi alte fapte bune. Măi, dar nici cu dracul nu te strica! Mai du-te la restaurant, mai mergi la crâşmă, la jocuri, la petreceri, la jocuri de noroc, că şi cu lumea asta să te mai veseleşti!”.
„- Scărăbuţă mă cheamă!
– Cum înşeli tu pe oameni?
– Iata cum, măria ta. Eu îi spun omului aşa: Măi omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este înger, nu este iad, nu este rai, nu este muncă veşnică, nu este slava veşnică, totul este aici în lumea asta! Dacă ai ce mânca şi ce bea şi ai femei şi bani mulţi, dacă ai cinste de la oameni, casă şi bogăţii multe, aici este raiul. Şi dacă n-ai, aici este iadul. Deci atâta-i, cât îi omul pe lumea asta.
După un timp iese unul ghebos, cu patru rânduri de coarne, un picior de raţă, unul era de cal. Eu atât îi spun omului:
” – Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este înger, este muncă veşnică pentru păcat şi slavă veşnică pentru fapta buna, dar mai ai vreme! Eşti prost? Chiar de azi începi fapta bună?” Dacă-i copil îi spun: „Măi băiete, tu de acum ai de trăit! Vine tinereţea, trebuie să te căsătoreşti, trebuie să petreci în lume! Nu cumva să-ţi pierzi tinereţea aşa degeaba, doar viaţa trebuie traită!” Iar dacă-i tânar îi spun: „După ce te vei căsători şi îţi vei face o gospodărie, dupa aceea ai să începi fapta bună. Acum manâncă, bea, distrează-te, fă toate răutăţile, ca doar eşti tânar. Te va ierta Dumnezeu, că El ştie neputinţa omului. Pentru pocăinţă mai lasă pe mâine, lasă pe poimâine, lasă pe la anul, mai încolo!”
Îl învăţ pe om sa amâne pocăinţa de azi pe mâine, de mâine pe poimâine! Cel mai bun sfat, să-l înveti pe om sa amâne pocăinţa de azi pe mâine: „Chiar azi vrei să te spovedeşti? Chiar azi vrei sa te împărtăşeşti? Chiar azi vrei să faci milostenie? Nu vezi că n-ai timp? Lasă pe mâine!”Deci, vă spun întunecimea ta, acesta-i sfatul şi meşteşugul meu şi am o ceată în iad de mii şi sute de mii de ucenici de-ai mei, pe care i-am învăţat aşa, şi-i trimit în tot pământul să şoptească omului la ureche: „Omule, pentru fapta buna mai este vreme. Mâine, poimâine, peste un an, peste doi, la batrâneţe”. Şi am reuşit şi reuşesc. Du-te şi vezi în iad câţi am pogorât şi pogor cu acest sfat!
Părintele Calistrat