Cum ni se cuvine nouă, creştinilor, care purtăm numele unor sfinţi din calendar, să prăznuim ziua numelui?
– Când este sfântul căruia-i porţi numele, să te duci la biserică, să asculţi Sfânta Liturghie, să te împărtăşeşti, dacă eşti spovedit. Dacă poţi, fă oleacă de pomană la tine acasă, la câteva suflete amărâte. Vine o bătrână la mine nu de mult: „Părinte, scrie acolo!” „Ce să pun, mătuşă?” „Pune pe Ghiţă, pe Costicuţă, pe Tincuţa, pe Neluţu…!”
„Mătuşă hăi! Unde ai găsit tu nume de sfinţi de ăştia? Eu am îmbătrânit în mănăstire, şi de sfântul Ghiţă n-am auzit. Unde ai găsit pe sfântul Costicuţă? În calendar nu-i, în Prolog nu-i, în Minei nu-i, în Penticostar nu-i, în Triod nu-i. De unde l-ai scos?”. „Nu, nu. Aşa-i cheamă!” „Fugi, mătuşă de aici! Îţi baţi joc de slujbele Bisericii?”
Nu Ghiţă, ci Gheorghe l-a chemat; nu Costicuţă, ci Constantin, că „sfântul Costicuţă” nu există sau Costăchel sau Costache cum îi zici tu acasă; şi „sfânta Tincuţa”. N-am auzit de când sunt de „sfânta Tincuţa” sau Catrina sau Catinca. Sfânta Ecaterina, marea muceniţă, fiică de împărat. I-am văzut sfintele moaşte la Muntele Sinai în sicriu de aur. Aşa, când veniţi cu pomelnic, să nu puneţi nume de acestea, că vă bateţi joc de sfinţii lui Dumnezeu. Cum să scriu eu aşa, că trebuie să scot părticele? Părticica n-o pot scoate decât pentru un nume ortodox. Să ştiţi! Eu vă spun. Nu mă interesează că aveţi ciudă pe mine. Eu sunt un putregai; mâine sunt în groapă, dar să nu ziceţi că n-aţi auzit şi nu v-am spus!
– Se pot pune două nume la botez?
– Nu se pun două nume la botez în veac. Numai unul şi ortodox! Niciodată să nu puneţi două nume la copii. Unul şi ortodox! Că părticica este pentru un suflet, nu pentru două. Aşa este!
Mânca-v-ar Raiul, să vă mănânce! Aşa să vă văd în rai, mamă, pe toţi! Pe toţi! Doamne fereşte, unul să nu rămână la munci! Toti să vă bucuraţi în grădinile Raiului! Toţi, mamă!
Dacă aş avea eu un sac mare, să vă pun într-un sac, să pot să vă dau drumul în grădinile Raiului… Acolo! Ştiţi voi cât de frumos este acolo? Vai de mine! Auzi ce spune Apostolul Pavel: Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit (I Cor. 2, 9). Aceasta a pregătit Dumnezeu celor ce se tem de El şi-L iubesc pe El.
Părintele Cleopa Ilie – din Ne vorbește Părintele Cleopa, Editura Mănăstirea Sihăstria
Vorbind despre nume, mă gândesc că încă din primul ceas după ce i-am dat copilului un nume, să-i dăm împreună cu acesta şi râvna virtuţii. Să nu se grăbească nimeni să boteze copilul ca pe strămoşii săi, tată, mamă, bunic sau străbunic, ci ca pe cei drepţi, martiri, episcopi sau apostoli, încât numele să-i fie un prilej şi un îndemn de a-i imita. Un copil să se numească Petru, altul Ioan, şi tot aşa cu numele celorlalţi sfinţi.
Şi vă rog, lepădaţi obiceiurile idolatre. Nu-i mică ruşinea să se ţină într-o casă de creştini obiceiuri păgâne. E chiar de râsul râsului! Să aprindă lămpi şi să vadă care se stinge mai repede şi lucruri de felul acesta care-i duc la ruină pe cei ce le fac. Şi să nu credeţi că sunt mărunte.
Aceasta este rugămintea mea către voi: daţi copiilor numele sfinţilor şi ale drepţilor. Sigur, înainte era firesc să li se dea numele strămoşilor, ca o mângâiere pentru pierderea lor, dar şi pentru că se credea că o rudă continuă să trăiască după moarte, odată cu numele dat unui copil din familie. Dar de mult nu se mai face aşa. Vedem că cei drepţi nu mai ţin obiceiul. De pildă, Avram l-a născut pe Isaac, iar Iacov şi Moise nu poartă numele strămoşilor lor.
La câtă virtute îndeamnă un nume, ce exemplu poate da, nu-i aşa? Ce alt motiv putem găsi ca să schimbăm obiceiul de care vorbeam, decât acesta, că numele aminteşte mereu de virtute. Chiar Scriptura ne spune: „Tu te vei numi Chefa [ce se tâlcuieşte Petru]” (Ioan 1,42). De ce? Pentru că deja ai mărturisit. Vezi şi „…nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare” (Facere 17,5 şi următoarele). La fel, Iacov şi-a schimbat numele în Israel, pentru că L-a văzut pe Dumnezeu. De aici, de la nume, să începem şi noi să modelăm sufletul copilului nostru.
Să intre numele sfinţilor în casa noastră la botezul copiilor, pentru că numele unui sfânt nu numai că va contribui la educarea lor, dar îi va folosi şi tatălui, dacă ne gândim că va fi tatăl unui Ioan, al unui Ilie, al unui Iacov. Apoi, dacă numele se pun cu evlavie şi spre cinstirea celor ce le-au purtat şi au murit, şi dacă dorim mai mult înrudirea cu sfinţii decât cu strămoşii noştri, atunci aceste nume ne vor fi de mult folos şi nouă şi copiilor. Să nu crezi că dacă copilul e mic n-are importanţă, ba are chiar foarte mare, pentru că numele de sfânt este izvorul însuşi al tuturor foloaselor pe care le va avea în viaţă.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, traducător Ieromonah Benedict Aghioritul, Editura Agapis, București, 2007, pp. 70-71.