Cum să te comporţi cu cineva care minte și care te acuză că nu ai încredere în el?
Păi, cred şi eu. Proiectează pe tine. Să-i spui asta cu proiecţia. Să nu-i spui: „Eşti mincinos!”, că se va apăra. Să nu judeci. E ceva atât de greu pentru mintea omenească. Omul te minte, şi atunci tu să nu-l judeci. Să zici: „Doamne, miluieşte-l!”. Are un motiv pentru care minte, îi e frică, îi e ruşine. Aşa a fost învăţat.
Şi acceptă ce spune, fără să îl crezi, fără să-l judeci şi fără să-i spui nimic. Doar roagă-te. „Doamne miluieşte-l Tu, spune-i Tu, fă-l (fă-o) Tu să înţeleagă că nu e adevărat ce spune.” Dar încearcă să faci asta fără niciun cuvânt, şi într-o săptămână totul se schimbă.
Nu te mai apăra, şi dacă nu se schimbă într-o săptămână, în două săptămâni de rugăciune lăuntrică şi de binecuvântare, atunci discutaţi despre asta: „Uite, asta e o neputinţă, e o boală a ta, proiectezi pe mine lucrul ăsta, şi, dacă nu conştientizezi că e o suferinţă şi nu vrei să te vindeci, ne despărţim”.
N-ai să poţi să fii fericit sau fericită cu un mincinos. Şi atunci trebuie să fugi. Nu există altă soluţie. Aşadar: mai întâi încearcă rugăciunea, după aceea discuţia şi apoi părăsirea. Învăţaţi să fugiţi de pericole, nu vă lăsaţi prinşi în capcane din astea care duc la nefericiri şi mai mari. Singurătatea este un dar. E minunat să fii singur, decât să fii torturat într-o relaţie sau într-o căsnicie în care celălalt nu vrea să lupte pentru mântuire, sau măcar să respecte lupta ta.
***
În căsătorie este nevoie de sinceritate
Urmează să avem în vedere următorul lucru: prezentarea cât mai amănunţită a defectelor noastre, pentru că obişnuim să ne prezentăm numai calităţile. Calităţile pe care le avem –este bine că le avem – acelea nu au cum să fie decât admirate de celălalt. Dar, trebuie să ne prezentăm şi defectele, pentru a vedea dacă celălalt este dispus sau dacă are putere să le suporte. Asta nu prea se face, cei doi îşi ascund defectele, problemele lor diverse.
Trebuie s-o începi nu după, nu până, ci s-o începi la timp, adică să te căsătoreşti la timp, când eşti pregătit pentru asta, fără să te pregăteşti exagerat de mult, fără să stabileşti mii de principii, bazându-te pe sinceritatea ta şi pe sinceritatea celuilalt. Urmează să avem în vedere următorul lucru: prezentarea cât mai amănunţită a defectelor noastre, pentru că obişnuim să ne prezentăm numai calităţile. Calităţile pe care le avem –este bine că le avem – acelea nu au cum să fie decât admirate de celălalt.
Dar, trebuie să ne prezentăm şi defectele, pentru a vedea dacă celălalt este dispus sau dacă are putere să le suporte. Asta nu prea se face, cei doi îşi ascund defectele, problemele lor diverse. Dacă o fată nu ştie să facă mâncare, trebuie să spună: „Nu ştiu să fac mâncare”. Asta se poate rezolva, că învaţă. Dar, dacă cineva are un defect, de exemplu este gelos, asta trebuie să spui, ca să vezi dacă celălalt poate să suporte, pentru că gelozia este rugina iubirii şi asta distruge. Şi nu-ţi dai seama, pentru că el a ascuns.
Surse: Monahia Siluana Vlad, „Deschide cerul cu lucrul mărunt”; Pr. Nicolae Tănase, Soţ ideal, soţie ideală.