În vise pot apărea lucruri înfricoșătoare. Pot apărea imagini urâte, reprezentări urâte, fapte urâte.
Erau doi frați gemeni, dar cu alcătuire psihică diferită unul de celălalt. Unul era slab, altul puternic. Într-o zi au ieșit pe stradă,un câine s-a repezit la ei și copii s-au speriat foarte tare. Cel cu alcătuire psihică puternică, deși s-a speriat, în scurt timp i-a trecut. Cel slab a înnăbușit în el spaima. Dacă aceasta i s-a întâmplat la vârsta de 7 ani, când va avea vârsta de 20 sau 30 de ani, această trăire poate ieși cu furie afară, și poate să-i fie frică și de pisici. Va fi un om voinic și sănătos căruia îi va fi frică de pisici!
Însă înainte de a ieși la suprafață, aceste stări pot apărea în vise, sub formă de coșmaruri, fiare sălbatice, fapte cumplite, stări urâte și altele, asemenea. Fără a exclude faptul că și demonii pot făuri asemenea stări, pentru a-l vătăma pe om, afirmăm că, de cele mai multe ori, ele se datorează realităților,pe care le-am trăit.
Omul, oricât de rău ar fi, la un moment dat i se va face milă, va regreta. Diavolului însă niciodată n-o să i se facă milă de om. Niciodată n-o să te vadă chinuindu-te, suferind, și să spună: ,,Ajunge, ăsta se chinuiește de prea multă vreme, să-l lăsăm în pace!”; Nu.
Cu cât diavolul te află mai slab, cu cât te va afla într-o stare mai rea, cu atât va exploata situația și te va vătăma mai mult.
Prin urmare, dacă ai asemenea stări înlăuntrul tău, va veni vrăjmașul. Va veni și va contribui trimițându-ți vise cu fiare sălbatice și altele asemenea.
Din “Sufletul meu, temnita mea”, Arh. Simeon Kraiopolous, Editura Bizantină
Din luarea-aminte la vise, totdeauna se furişează în suflet încrederea faţă de ele: de aceea este oprită cu asprime chiar şi această simplă luare-aminte. Firea înnoită prin Duhul Sfânt se cârmuieşte după cu totul alte legi decât făptura căzută şi împietrită în căderea ei. Cârmuitorul omului înnoit este Duhul Sfânt. „Căci peste aceştia a strălucit harul Dumnezeiescului Duh”, a spus Preacuviosul Macarie cel Mare, „şi S-a sălăşluit în adâncul minţilor: pentru aceştia, Domnul este ca sufletul lor” (Omilia 7, cap.12). Şi în trezie, şi în somn, ei petrec în Domnul, afară de păcat, afară de gândurile şi închipuirile pământeşti şi trupeşti. Gândurile şi închipuirile lor, care se află în timpul somnului în afară de cârmuirea raţiunii şi voinţei omeneşti şi lucrează în ceilalţi oameni în mod inconştient, sub impulsul firii, în aceştia lucrează sub îndreptarea Duhului, iar visele lor au o însemnătate duhovnicească. Astfel, dreptul Iosif în vis a fost învăţat despre taina înomenirii lui Dumnezeu – Cuvântul; în vis i s-a poruncit să fugă în Egipt, precum şi să se întoarcă de acolo (Mat. cap.I şi II). Visele trimise de Dumnezeu poartă în ele o nebiruită putere de convingere. Această putere de convingere este de înţeles în ceea ce-i priveşte pe sfinţii lui Dumnezeu, însă de neatins pentru cei aflaţi în luptă cu patimile.
(Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înșelare, Editura Egumenița, Galați, 2010, p. 32)