Sf. Ioan Gură de Aur: De ce nu dai cu împrumut Domnului, Care îţi întoarce sigur datoria, adăugând multă dobândă? Aşa ai îndestulare de bunătăţi şi ţi se şterg şi păcatele:
Lui Dumnezeu, Care ne întoarce însutit ce I-am dat, nu Îi împrumutăm din ce avem, ci împrumutăm celor care nu ne dau nimic înapoi, adică patimilor noastre. De ce nu dai cu împrumut Domnului, Care îţi întoarce sigur datoria, adăugând multă dobândă? Poate pentru că trebuie să aştepţi mult până să primeşti înapoi ce ai dat.
Dar să ştii că Domnul nu ne dă bunătăţi numai în Cer, ci şi pe Pământ. Amintiţi-vă ce spune El Însuşi: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea (adică bunătăţile pământeşti) se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).
***
Milostenia – prietenă apropiată a lui Dumnezeu
Când este curată, multă îndrăzneală are, că ea dezleagă legăturile celor legaţi, strică întunericul, stinge focul, omoară viermii, izgoneşte scrâşnirea dinţilor şi cu multă bucurie deschide uşile Cerului. Că împărăteasă este cu adevărat, asemeni cu Dumnezeu făcând pe oameni.
Milostenia este meşteşugire înţeleaptă, folositoare celor ce o fac pe ea; şi prietenă de aproape cu Dumnezeu este, că de-a pururea stă înainte, aproape de El, şi cu lesnire aduce daruri pentru oricine voieşte, dacă nu este asuprită de noi. Iar asuprită este atunci când o facem din bunuri străine. Iar când este curată, multă îndrăzneală are, că ea dezleagă legăturile celor legaţi, strică întunericul, stinge focul, omoară viermii, izgoneşte scrâşnirea dinţilor şi cu multă bucurie deschide uşile Cerului. Că împărăteasă este cu adevărat, asemeni cu Dumnezeu făcând pe oameni. Că zice: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).
Şi este uşoară, având aripi de aur, cu zbor care înfrumuseţează pe îngeri, precum zice Proorocul: „Aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei, şi spatele vostru va străluci ca aurul” (Psalmi 67, 14). Că mai bine decât un porumbel, porumbiţa priveşte prin gene cu ochi blânzi și nimic nu-i mai frumos decât ochii aceştia. Frumos este şi păunul, dar pe lângă porumbiţă este ca o nimica. Ea este pasăre frumoasă şi minunată, având aripi de aur, care vede mai înalt decât toate, fecioară este cu faţa albă şi blândă. Cu aripi este şi uşoară, stând înaintea scaunului împărătesc. Şi, când vom fi judecaţi, va sta grabnic de faţă şi se va arăta şi ne va scoate pe noi de la osândă, îmbrăcându-ne cu aripile sale; că jertfe ca acestea voieşte Dumnezeu, de la noi, Căruia se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
***
Milostenia curăță păcatele
Cât poți, lucrează, ca din lucrul tău să faci milostenie; că scris este că milostenia și credința curăță păcatele.
A întrebat un frate pe avva Pimen, zicând:
– Spune-mi un cuvânt!
Și i-a zis lui:
– Începutul lucrului pe care l-au pus părinții este plânsul.
Zis-a iarăși fratele:
– Spune-mi alt cuvânt!
Răspuns-a bătrânul:
– Cât poți, lucrează rucodelie, ca dintr-însa să faci milostenie; că scris este că milostenia și credința curăță păcatele (Pilde, XV, 29).
Zis-a fratele:
– Ce este credința?
Zis-a bătrânul:
– Credința este a petrece cu smerita cugetare și a face milostenie.
Sursa: Sfântul Ioan Gură de Aur, „Problemele vieții”; Proloagele, volumul 1; Patericul, ediția a IV-a revizuită.