Acum, copilul contemporan este tratat încă de mic ca un zeu al familiei: poftele lui sunt satisfăcute, dorinţele îi sunt îndeplinite, este înconjurat de jucării, de distracţii, de confort, nu este învăţat şi educat după principiile severe ale comportamentului creştinesc, ci este lăsat să se dezvolte în direcţia pe care i-o imprimă poftele lui… Poate că asta nu se întâmplă în toate familiile şi tot timpul, dar se întâmplă suficient de des ca să devină o regulă a educaţiei contemporane a copiilor, şi chiar părinţii care au cele mai bune intenţii nu pot să evite cu totul lucrul acesta. Chiar dacă ei se străduiesc să-şi crească copilul cu stricteţe, rudele, vecinii se străduiesc întotdeauna în altă direcţie. Lucrul acesta trebuie luat în calcul când este vorba de educaţia copilului.
Bineînţeles, după ce devine adult, un asemenea copil se va înconjura cu lucrurile cu care s-a obişnuit din copilărie: confort, distracţii, „jucării pentru oameni mari”. Viaţa devine plină de căutarea continuă a distracţiilor…
Dar ce pot face părinţii pentru a-i ajuta pe copii să reziste ispitelor lumii? Trebuie să fim gata sa biruim zi de zi înrâurirea lumii printr-o educaţie creştinească sănătoasă. Tot ce află copilul la şcoală trebuie verificat şi corectat acasă. Nu trebuie să credem că ceea ce îi dau dascălii este folositor sau pur şi simplu neutru, căci chiar dacă el dobândeşte cunoştinţe sau abilităţi folositoare (iar majoritatea şcolilor contemporane eşuează ruşinos şi la acest capitol), acolo e învăţat şi multe puncte de vedere şi idei greşite. Felul în care copilul apreciază literatura, muzica, istoria, arta, filosofia, ştiinţa şi, bineînţeles, viaţa şi religia trebuie să vină în primul rând nu de la şcoală, ci de acasă şi de la Biserică, altfel copilul va primi o educaţie greşită.
Părinţii trebuie să urmărească ce lucruri învaţă copiii lor şi să le corecteze acasă ţinându-se de o poziţie făţişă şi punând în evidenţă cu claritate aspectul moral, care lipseşte cu desăvârşire din educaţia contemporană.
Părinţii trebuie să ştie ce muzică ascultă copiii lor, la ce filme se uită (ascultând sau vizionând împreună cu ei, dacă este neapărată nevoie), ce limbaj aud şi ce limbaj folosesc ei înşişi – şi toate acestea trebuie să fie evaluate creştin.
În casele unde lipseşte bărbăţia de a arunca televizorul pe fereastră, timpul petrecut în fața acestuia trebuie controlat cu strictețe, pentru a evita influența otrăvitoare pe care o exercită, chiar în casă, asupra tinerilor acest principal vector al ideilor și punctelor de vedere anticreștine.
Ieromonah Serafim Rose
Din Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 81-82
În continuare redăm câteva cuvinte ale Sfinților Părinți despre creșterea copiilor:
“De la o varsta frageda, copilul isi insuseste cu repeziciune ceea ce i se spune, si ceea ce aude se intipareste in sufletul lui ca pecetea in ceara. Prin aceasta, viata lor incepe deja sa incline fie catre pacat, fie catre virtute. Asadar, daca chiar de la inceput ii abatem de la pacat si ii punem pe calea cea buna, lucrul acesta va deveni pentru ei deprindere, le va intra in fire, si nu se vor mai abate atat de usor spre rau, fiindca obisnuinta ii va trage la fapte bune.” Sfantul Ioan Gura de Aur
“Copiii trebuie educati duhovniceste inca dinainte varstei de 6-7 ani. Nu trebuie ca inainte de a merge la scoala ei sa ramana lipsiti de invatatura, intrucat aceasta varsta este vremea “de aur” pentru a semana si a inradacina in ei tot ce este bun, si de asemenea tot ce este rau.. Se intelege de la sine ca inima omeneasca, la fel ca ogorul, nu poate ramane pentru totdeauna pustie. Daca in el nu vor fi semanate plantele cele bune, vor creste negresit cele rele…
Trebuie inceput cu lucrurile cele mai simple, elementare: cum sa isi faca semnul crucii, cum sa stea la rugaciune, cum sa intre in biserica, cum sa se poarte in ea, cum sa faca metanii si asa mai departe. Copiii trebuie invatati treptat, fara sa fie pierdute din vedere nici cele mai marunte lucruri, pentru ca si cladirile cele mai mari sunt alcatuite din fire de nisip. Pentru copii sunt de folos lecturile si povestirile despre vietile Sfintilor si din istoria biblica, insotite de explicatii si invataturi morale.
Treaba noastra este doar sa sadim si sa udam; a face sa creasca este treaba lui Dumnezeu – si nu se poate ca discutiile duhovnicesti sa nu aduca nici un folos daca atat dascalii, cat si ucenicii vor incepe cu binecuvantarea lui Dumnezeu.” Sfantul Inochentie, Apostolul Alaskai
“Vedem ca un copacel se apleaca lesne in orice parte si ca in ce parte se apleaca, intr-aceea si creste. Asa este si cu copilul: cu ce se invata, aceea va si face. Daca se invata din pruncie cu binele, bun va fi toata viata lui. Daca se invata cu raul, rau va fi toata viata lui. Copilul poate sa devina inger, poate sa devina si diavol. Cum este crescut si indrumat, asa va fi: de crestere depinde, ca de o samanta, tot restul vietii lui. De aceea le porunceste parintilor Cuvantul lui Dumnezeu: cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului (Efes.6,4).” Sfantul Tihon din Zadonsk
“Acum, cand copiii vostri sunt inca mici, trebuie sa-i ajutati sa inteleaga ce este binele. Acesta este sensul cel mai profund al vietii.” Staretul Paisie Aghioritul
“Fiecare dintre voi, tati si mame, sa se ingrijeasca de minunatele sale opere la fel ca artistii ce fauresc cu mult sarguinta tablouri si statui – pentru ca pictorii, punand zi de zi tabloul in fata lor, il acopera cu culori, straduindu-se ca totul sa fie asa cum trebuie. La fel fac si pietrarii inlaturand ce e de prisos si adaugand ceea ce lipseste. Si voi, la fel ca cei care fac statui, sa folositi pentru cresterea copiilor toata vremea pe care o aveti facand pentru Dumnezeu statui vrednice de minunare: inlaturati ce e de prisos, iar ceea ce lipseste adaugati, si urmariti zi de zi cu luare-aminte ce dar au din fire copiii, ca sa-l inmultiti, si ce lipsa, ca sa o inlaturati, si cu deosebita osardie izgoniti orice prilej de neinfranare, caci inclinarea catre aceasta este cu precadere vatamatoare pentru sufletele tinere. Cel mai bine este sa-l inveti cu trezvia inainte sa apuce sa guste din cele molesitoare: sa biruie somnul, sa privegheze la rugaciune, sa insemneze cu semnul crucii toate cuvintele si toate faptele sale.” Sfantul Ioan Gura de Aur
“Cat timp sufletul este moale ca ceara si in el se intipareste cu usurinta orice, trebuie desteptat fara intarziere, de la inceput, spre a lucra binele in tot chipul… deprinderea usureaza sporirea.” Sfantul Vasile cel Mare
“Acum, copilul contemporan este tratat inca de mic ca un zeu al familiei: poftele lui sunt satisfacute, dorintele ii sunt indeplinite, este inconjurat de jucarii, de distractii, de confort, nu este invatat si educat dupa principiile severe ale comportamentului crestinesc, este lasat sa se dezvolte in directia pe care i-o imprima poftele lui… Poate ca asta nu se intampla in toate familiile si tot timpul, dar se intampla suficient de des ca sa devina o regula a educatiei contemporane a copiilor, si chiar parintii care au cele mai bune intentii nu pot sa evite cu totul lucrul acesta. Chiar daca ei se straduiesc sa isi creasca copilul cu strictete, rudele, vecinii se straduiesc intotdeauna in alta directie. Lucrul acesta trebuie luat in calcul cand este vorba de educatia copilului.
Bineinteles, dupa ce devine adult, un asemenea copil se va inconjura cu lucrurile cu care s-a obisnuit din copilarie: confort, distractii, “jucarii de oameni mari”. Viata devine plina de cautarea continua a distractiilor…
Dar ce pot face parintii pentru a-i ajuta pe copii sa reziste ispitelor lumii? .. Trebuie sa fim gata sa biruim zi de zi inraurirea lumii printr-o educatie crestineasca sanatoasa. Tot ce afla copilul la scoala trebuie verificat si corectat acasa. Nu trebuie sa credem ca ceea ce ii dau dascalii la scoala este folositor sau pur si simplu neutru, caci chiar daca el dobandeste deprinderi sau cunostinte folositoare (iar majoritatea scolilor contemporane esueaza rusinos la acest capitol), acolo e invatat si multe puncte de vedere si idei gresite. Felul in care copilul apreciaza literatura, muzica, istoria, arta, filosofia, stiinta si, bineinteles, viata si religia trebuie sa vina in primul rand nu de la scoala, ci de acasa si de la Biserica, altfel copilul va primi o educatie gresita.
Parintii trebuie sa urmareasca ce lucruri invata copiii lor si sa le corecteze acasa tinandu-se de o pozitie fatisa si punand in evidenta cu claritate aspectul moral, care lipseste cu desavarsire din educatia contemporana.
Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copiii, la ce filme se uita (ascultand sau vizionand impreuna cu ei, daca este neaparata nevoie), ce limbaj aud si ce limbaj folosesc ei insisi – si toate acestea trebuie sa fie evaluate crestin.
In casele unde lipseste barbatia de a arunca televizorul pe fereastra, timpul petrecut in fata acestuia trebuie controlat cu strictete, pentru a evita influenta otravitoare pe care o exercita chiar in casa asupra tinerilor acest principal vector al ideilor si punctelor de vedere anticrestin.” Ieromonahul Serafim Rose
“O greseala indiscutabila si profunda a educatie religioase obisnuite consta in aceea ca ea intelectualizeaza prea devreme trairile religioase ale copilului – mai exact, impartaseste idei pentru care inima copilului nu s-a maturizat inca si care traiesc apoi in suflet ca niste abstractiuni, ca niste formule lipsite de continut. Una sunt imaginile religioase, si cu totul altceva ideile religioase. Copilul are nevoie de cele dintai, si cu cat acestea sunt mai accesibile si mai limpezi, cu atat este mai puternica stapanirea lor asupra sufletului copilaresc; pentru cele din urma, copiii trebuie sa se maturizeze. Imaginile religioase sunt indispensabile pentru exprimarea ideilor religioase – aceasta este functia lor. Iata de ce nu exista material educativ mai bun decat istorisirile despre Iisus Hristos, despre Maica Lui, despre Sfinti.” Protoiereul Vasilie Zenkovskii
“Fericit cel care isi creste copiii asa cum place lui Dumnzeu!” Sfantul Efrem Sirul
Sursa: casadincopac.ortodoxia.me.com