Ce să faci dacă fiul sau fiica nu vrea să poarte crucea la gât?
Aceasta depinde de vârsta copilului. În primul rând, cruciuliţa nu trebuie pusă la gâtul copilului foarte devreme. Este mai înţelept să-i dai cruciuliţa atunci când el deja înţelege ce este aceasta. Până atunci, e mai bine ca aceasta să atârne deasupra pătuțului lui sau în colţul cu icoane, fiind legată copilului doar atunci când merge la împărtăşit sau cu alte ocazii speciale.
Doar atunci când copilul va începe să înţeleagă că aceasta nu este o jucărie care trebuie încercată cu dinţii, crucea poate fi purtată de copil tot timpul. Purtarea cruciuliţei poate deveni, de asemenea, un principiu important de urmat în creşterea copilului şi în procesul de îmbisericire a acestuia, mai ales dacă va fi însoţită de sfaturi înţelepte. Să presupunem că unul dintre acestea ar fi legat de purtarea crucii doar de la o anumită vârstă încolo. Acea zi va deveni, astfel, una cu adevărat importantă pentru copil.
Dacă vorbim însă de un copil care nu trăieşte într-o familie îmbisericită, dar care are nași credincioşi, este bine dacă acesta nu va refuza să poarte cruciuliţa, lucru care vorbeşte despre sufletul lui şi despre o oarecare disponibilitate către Biserică. Dar, dacă pentru purtarea cruciuliţei este nevoie de aplicarea forţei, atunci acest lucru nu trebuie făcut până când copilul nu va dori singur să facă asta.
***
Când este indicat să scoatem cruciuliţa de la gât?
Întrebarea la care voi răspunde în acest articol se referă la purtarea cruciuliței la gât:
Aş avea o întrebare: sunt cazuri când ar fi indicat sa scoatem crucea de la gat? Când păcătuim, în cunoştinţă de cauză, de exemplu… ar fi un semn de defăimare? Sau se poate lăsa la gât…
Despre cruciuliţă
Cu părere de rău, în Biserica Ortodoxă semnului crucii şi în deosebi cruciuliţei care se poartă la gât i se dă o semnificaţie şi importantă diferită de cea pe care o găsim în Sfintele Scripturi. Iată ce scrie în manualul de Educaţie Creştin-Ortodoxă pentru clasa IV-a:
Celui botezat i se dă o cruciuliţă sfinţită pe care trebuie să o poarte toată viaţa. Ea nu se scoate niciodată de la piept, şi chiar omul este îngropat cu ea. Sfânta Cruce este semnul mântuirii noastre şi o armă de luptă împotriva diavolului. (Educaţie Creştin-Ortodoxă, manual pentru clasa a IV-a, pag. 26)
Este adevărat că pentru unii crucea este semnul mântuirii lor, dar pentru cei mai mulţi este un talisman şi nu are nimic a face cu mântuirea pentru că sunt înglodaţi în păcate şi nelegiuire. Din pricina unor astfel de oameni este batjocorit Numele lui Hristos printre neamuri. Când mergi în ţările arabe musulmanii vorbesc despre creştini ca despre cei mai destrăbălaţi oameni pentru că i-au văzut cu cruciuliţă la gât în timp ce fumează, se droghează şi trăiesc în desfrânare.
Dacă ar fi crucea o armă împotriva diavolului, de ce o naţiune din care 94% din populaţie s-au declarat creştini ortodocşi a ajuns să fie pe primul loc în lume după consumul de alcool pe cap de locuitor? Pentru aceşti oameni cruciulița este un talisman ( ca la păgâni) şi nu un semn al mântuirii pentru că ei nu sunt creştini şi nu sunt mântuiţi. Creştinii adevăraţi, care sunt mântuiţi prin credinţă în Hristos Isus trăiesc o viaţă sfântă şi nu se strică în beţii. Vă invit să citiţi articolele “Este corect să porţi cruciuliţă la gât?” şi “Care este semnificaţia crucii?” în care am abordat pe larg despre semnul crucii.
Când păcătuim în cunoştinţă de cauză…
La întrebarea dacă trebuie scoasă cruciulița de la gât sau nu când păcătuim în cunoştinţă de cauză, vreau să vă pun şi eu o întrebare…
Verigheta de căsătorie tot este un semn al legământului pe care îl încheie un bărbat şi o femeie când se căsătoresc? Nu dea Domnul să se întâmple aceasta, dar ce ar crede un bărbat la care soţia ar veni să întrebe: “Scumpule, dacă ajung să păcătuiesc, să te schimb şi să mă culc cu alt bărbat, în cunoştinţă de cauză, ai prefera să scot verigheta de pe mână în acel moment? Te vei simţi defăimat dacă o voi lăsa pe mână?” Nu va produce o rană adâncă numai faptul că va auzi astfel de cuvinte de la soţia lui?
A fi creştin ( cu sau fără cruciuliţă la gât) însemnă să fii un om care ai murit pentru păcat ca să trăieşti pentru Hristos în neprihănire. Biblia spune că creştinul adevărat, care a încheiat legământ cu Domnul Isus şi a fost născut din nou nu păcătuieşte:
Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. (1 Ioan 3:6-10)
Dacă eşti pornit să păcătuieşti în cunoştinţă de cauză, fii sigur că tu nu eşti născut din Dumnezeu şi nu eşti un copil al lui Dumnezeu, pentru că copiii lui Dumnezeu nu acceptă păcatul în viaţa lor nici în faptă şi nici în gândire. Nu-ţi ajută la nimic cruciuliţa de la gât atât timp cât nu eşti încă născut din nou. Caută să te naşti din nou şi să întri cât mai curând în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos ca să fii mântuit.
Surse: Părintele Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor; Moldovacrestina.md.