Maica Siluana: E nevoie să spunem lucrurilor pe nume: acest fel de iubire este păcat şi plata păcatului este moartea. Cine moare? Iubirea celor doi!
Nu plângeţi! Am şi o veste bună! Dumnezeu vindecă, Dumnezeu iartă
Să spunem lucrurilor pe nume: acest fel de iubire este păcat şi plata păcatului este moartea
Vine vârsta în care începi să ai fiori. Atunci să zici: „Slavă Ţie, Doamne, slavă Ție!”. Şi vine vârsta când descoperi păcatul, că te-a învăţat cineva sau că a căzut mânuţa unde nu trebuia, să zici: „Doamne, scapă-mă de păcat, că grele sunt urmările lui!”.
De ce e păcat? Pentru că aşa zice Dumnezeu. Dumnezeu a binecuvântat şi binecuvântează bărbatul şi femeia şi unirea lor în Taina Nunţii. Un om al lui Dumnezeu, părintele John Breach, spune că deosebirea dintre bărbatul şi femeia de dinainte și de după cununie e ca deosebirea dintre pâine şi vin dinainte și de după prefacerea lor în Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Taina Nunţii face din bărbat un împărat şi din femeie o împărăteasă, din doi înrobiţi ai poftelor trupeşti, doi robi ai lui Hristos, adică ai Iubirii, ai Jertfei. Şi acolo vine o putere care îi face capabili de iubire, şi atunci când nu se atrag trupeşte sau când trec prin supărări şi dureri sufleteşti, sentimentale.
Când crezi că-ţi „începi viaţa sexuală”, nu începi decât să alegi anumite căi de obţinere a plăcerii legată de patima desfrâului. Pui început unei noi forme de alergare după nişte plăceri care te duc la durere. Aceasta e căderea omului, fuga după o plăcere care-i aduce, dincolo de plăcerea de moment, o părută eliberare, un sentiment de siguranţă. Dar totul e la nivel psihologic şi se sfârşeşte mereu în frică şi durere.
Da, astăzi este dureros să vorbim despre aşa ceva, pentru că majoritatea tinerilor au căzut, au început iubirea aşa. Dar nu avem de ales; dacă iubim în Hristos, e nevoie să spunem lucrurilor pe nume: acest fel de iubire este păcat şi plata păcatului este moartea. Cine moare? Iubirea e cea care moare. Să nu se sperie, să nu se supere, să nu zică aceşti copii că n-au avut noroc atunci când nu se mai pot iubi. Nu se mai iubesc pentru că iubirea a murit, pentru că aceasta e plata păcatului desfrâului. Da, o relaţie de cuplu poate dăinui şi după moartea iubirii, dacă e alimentată de valori sau interese comune, dar nu mai e iubire. Şi oamenii cred că „asta-i viaţa”, dar, de fapt, „asta-i moartea”…
Nu plângeţi! Am şi o veste bună! Dumnezeu vindecă, Dumnezeu iartă, Dumnezeu le face pe toate noi cu harul Său, dacă ne oferim Lui!
***
Cum trebuie combătut păcatul cel urât al desfrânării din rândul credincioşilor noştri?
Preoţii să spună adesea în predicile lor şi în scaunul de spovedanie, celor vinovaţi, cât de cumplit a pedepsit Dumnezeu pe desfrânaţi şi preadesfrânaţi (adulteri), pe sodomiteni, pe gomoreni şi pe cei ce urmează păcatul lui Onan. Să le amintească credincioşilor că însuşi Dumnezeu a oprit preacurvia în cele zece porunci, zicând: Să nu preacurveşti (Deuteronom 20, 14). Şi iarăşi zice: Cu femeia aproapelui tău să nu te culci, ca să-ţi verşi samânţa şi să te spurci cu ea (Levitic 18,20).
Pentru combaterea desfrâului, de orice fel ar fi el, care stapâneşte atât de mult lumea de astazi, preoţii, păstorii de suflete şi Biserica, în general, trebuie să facă permanent efort de a îngrădi, micşora şi stârpi acest preaurât şi blestemat păcat, care macină sănătatea trupului, dezbină familia, înbolnăveşte copiii, sminteşte pe cei din jur, mânie atât de mult pe Dumnezeu, desparte pe creştini de Preacuratele Taine şi aruncă cele mai multe suflete ale credincioşilor în focul gheenei.
Preoţii să spună adesea în predicile lor şi în scaunul de spovedanie, celor vinovaţi, cât de cumplit a pedepsit Dumnezeu pe desfrânaţi şi preadesfrânaţi (adulteri), pe sodomiteni, pe gomoreni şi pe cei ce urmează păcatul lui Onan. Să le amintească credincioşilor că însuşi Dumnezeu a oprit preacurvia în cele zece porunci, zicând: Să nu preacurveşti (Deuteronom 20, 14). Şi iarăşi zice: Cu femeia aproapelui tău să nu te culci, ca să-ţi verşi samânţa şi să te spurci cu ea (Levitic 18,20).
Iar despre pacatul cel preaurât al sodomiţilor, spune Dumnezeu: Cu nici un dobitoc să nu te culci, ca să-ţi verşi samânţa şi să te spurci cu el; nici femeia să nu stea la dobitoc, ca să se întineze cu el; Aceasta-i urâciune. Să nu te culci cu bărbat, ca cu femeie, că aceasta spurcăciune este …
Să nu vă întinaţi cu nimic din acestea, că, cu toate acestea s-au întinat păgânii, pe care Eu îi izgonesc dinaintea feţei voastre. Că s-au întinat şi am privit la nelegiuirile lor şi a lepădat pământul pe cei ce trăiau pe el. Iar voi să păziţi poruncile Mele şi toate legile Mele şi să nu faceţi toate ticăloşiile acestea. Ca nu cumva să vă lepede şi pe voi pământul, când îl veţi întina, cum a aruncat el de le sine pe popoarele care au fost înainte de voi. Că tot cel ce va face ticăloşiile acestea, sufletul care va face aceasta se va stârpi din poporul său (Levitic 18, 22-30).
Să le aducă aminte preotul celor vinovaţi şi cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: Pe desfrânaţi şi pe preadesfrânaţi (adulteri) îi va judeca Dumnezeu (Coloseni 3, 5-6) şi iarăşi: Nu vă înşelaţi, nici curvarii, nici slujitorii de idoli, nici preacurvarii, nici malachienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 9-10). Fugiţi de curvie, că tot păcatul pe care îl face omul, afară de trup este, iar cel ce curveşte, în trupul său păcătuieşte. Au nu ştiţi că trupul vostru este lăcaş al Duhului Sfânt care locuieşte în voi? (Ibidem 6, 18-19). Pe lângă acestea să le amintească preotul şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, precum şi asprimea Sfintelor Canoane care pedepsesc aşa de aspru pe vinovaţi şi-i opresc vreme îndelungată de la Sfânta Împărtăşanie.
Astfel, Sfântul Grigorie de Nyssa opreşte pe cel desfrânat 9 ani de la Sfânta Împărtăşanie (canonul 4), iar Sfântul Vasile cel Mare, 7 ani (Canonul 59). Pe preacurvar (adulter) îl opreşte Sfântul Grigorie de Nyssa 18 ani de la cele sfinte, iar Sfântul Vasile 15 ani. Toate acestea de le va arata preotul credincioşilor săi, precum şi celelalte cumplite urmări care îi ajung pe cei desfrânaţi, atât in viaţa aceasta, cât şi în viaţa veşnică, cred că pe mulţi îi va izbăvi de o patima înfricoşată ca aceasta.
Surse: Monahia Siluana Vlad, ”Deschide cerul cu lucrul mărunt”; Ne vorbeşte Părintele Cleopa, vol 5.