Cu toate acestea, putini sunt cei care vin la biserica. Ce lucru intristator! La dansuri si distractii alergam cu sarguinta. Neghiobiile cantaretilor le ascultam cu placere. De cuvintele imorale ale actorilor ne desfatam ore in sir, fara sa ne ingreuiem. Numai atunci cand vorbeste Dumnezeu incepem sa cascam, sa ne scarpinam si ne apuca ameteala. Dar si la stadioanele de fotbal, desi nu exista acoperis care sa-i apere de ploaie pe spectatori, alearga cei mai multi ca niste nebuni chiar si atunci cand ploua cu galeata sau vantul bate cu putere. Nesocotesc si vremea rea si frigul si distanta. Nimic nu ii poate tine la casele lor. Cand insa este vorba sa mearga la biserica ii impiedica chiar si o ploaie marunta. Si, daca ii intrebi cine este Amos si Avdie sau care este numarul proorocilor si al apostolilor, nu pot sa-si deschida gura. Insa despre fotbal, cantareti si actori pot sa-ti spuna si cele mai mici amanunte. Cum este cu putinta asa ceva?
Praznuim pomeniri de sfinti si aproape nimeni nu vine la biserica. Se pare ca distanta ii arunca pe crestini in trandavie sau mai degraba nu distanta ci numai trandavia ii impiedica. Pentru ca, asa cum nimic nu-l poate impiedica pe cel care are intentie buna si ravna sa faca ceva, tot astfel pe cel pacatos, lenes, delasator toate il pot impiedica.
Mucenicii si-au varsat sangele pentru Adevar, iar tu te ingreuiezi de o distanta atat de mica? Aceia si-au jertfit viata pentru Hristos, iar tu nu vrei sa te ostenesti niciun pic? Domnul a murit de dragul tau si tu Il dispretuiesti? Praznuim pomeniri de sfinti si tu te ingreuiezi sa vii la biserica preferand sa stai acasa? Si totusi trebuie ca sa vii ca sa vezi cum diavolul este biruit, sfantul biruieste, Dumnezeu se slaveste si Biserica triumfa.
„Dar sunt pacatos, spui, si nu indraznesc sa privesc la chipul sfantului”. Tocmai pentru ca esti pacatos vino ca sa te faci drept. Sau poate ca nu stii ca si cei care stau inaintea sfantului jertfelnic sunt pacatosi. Pentru aceasta a iconomisit Dumnezeu ca preotii sa fie razboiti si ei de anumite patimi, ca sa fie ingaduitori cu neputinta omeneasca si sa ii ierte pe ceilalti.
„Dar de vreme ce nu am implinit cele pe care le-am auzit la biserica, imi va spune cineva, cum pot sa vin iarasi?” Vino sa asculti din nou cuvantul dumnezeiesc si incearca acum sa-l implinesti. Daca iti pui alifie peste rana si nu se vindeca in aceeasi zi nu vei pune oare si ziua urmatoare? Daca taietorul de lemne, care vrea sa taie un stejar, nu reuseste sa-l doboare din prima lovitura de secure, nu loveste si a doua si a cincea si a zecea oara? fa si tu la fel.
Poate imi vei spune ca te impiedica sa vii la biserica saracia si nevoia de a lucra. Insa si acesta este numai un pretext. Sapte zile are saptamana. Dumnezeu a impartit aceste sapte zile dandu-ne noua sase iar pentru El lasand doar una. Asadar nu vrei sa-ti lasi treburile nici macar in aceasta singura zi?
Si de ce spun eu o intreaga zi? Fa si tu in aceasta zi ceea ce a facut vaduva din Evanghelie. Aceea a dat milostenie doi bani si a luat mult har de la Dumnezeu. Imprumuta si tu doua ore lui Dumnezeu, mergand la biserica si vei aduce in casa ta castigul a nenumarate zile. Daca insa nu primesti sa faci aceasta, vezi ca nu cumva, prin aceasta putere a ta, sa pierzi osteneala multor ani. Fiindca Dumnezeu, atunci cand este dispretuit, stie sa-ti risipeasca banii pe care i-ai adunat lucrand duminica.
Daca ai gasit inca si o vistierie plina de aur si din pricina ei ai lipsit de la biserica, paguba tot ar fi foarte mare pentru ca cele duhovnicesti sunt mai presus decat cele materiale. Lucrurile materiale, chiar daca ar fi multe si ar curge din abundenta de pretutindeni, nu le luam in celalta viata, nu le ducem cu noi in ceruri, nu vor fi cu noi la infricosatul divan al Domnului, ci de multe ori, chiar inainte de a muri, ne parasesc. Dimpotriva, comoara duhovniceasca pe care o dobandim in biserica nu poate nimeni sa ne-o ia si ne urmeaza pretutindeni.
„Da, spune un altul, dar pot sa ma rog si de acasa.” Te inseli pe tine insuti, omule. Desigur, este cu putinta sa te rogi si acasa. Insa este cu neputinta sa te rogi precum in biserica, unde se afla multimea parintilor si unde strigatul rugaciunii se inalta intr-un glas catre Dumnezeu. Nu te asculta atat de mult Domnul cand il rogi singur, pe cat te asculta atunci cand il rogi impreuna cu fratii tai, pentru ca in biserica exista mai multe conditii duhovnicesti decat acasa. Aici exista unirea, si buna intelegere intre crestini, legatura dragaostei, rugaciunile preotilor. Tocmai pentru aceasta preotii sunt cei care conduc slujbele, ca sa intareasca prin rugaciunile lor mai puternice rugaciunile mai slabe ale poporului si astfel sa urce impreuna la cer.
Atunci cand ne rugam fiecare deosebi suntem slabi. Cand insa ne adunam toti impreuna, atunci devenim mai puternici si atragem intr-o masura mai mare milostivirea lui Dumnezeu.
Odata, Apostolul Petru se afla in temnita, legat de lanturi. S-a facut insa rugaciune fierbinte de catre adunarea credinciosilor si indata a fost slobozit. Asadar ce ar putea fi mai puternic decat rugaciunea impreuna, care a ajutat chiar si unui stalp al Bisericii ca acesta?
Extras din cartea MERSUL LA BISERICA