Un exemplu tipic de patimă este alcoolismul. Cunoaşteţi că în Psaltire se spune: Vinul veseleşte inima omului. Vinul este o băutură minunată, aleasă de Hristos pentru cea mai înaltă Taină a Bisericii – Euharistia. E o băutură curată, care se întrebuinţează la Liturghie, prefacându-se în Sângele lui Hristos. Ce poate fi mai înălţător? Vinul se întrebuinţează şi în viaţa obişnuită, la praznice şi la agape între prieteni. El îşi are partea lui la mesele frăţeşti; iar întru aceasta nu este nimic rău.
Însă obişnuinţa întrebuinţării vinului poate să se prefacă în alcoolism, patima poate să devină o boală nefirească şi chiar împotriva firii. Atunci, omul începe să îl folosească într-un alt mod. El deja nu-l mai alege după calitate, ci importantă este tăria. Important este alcoolul. În cele din urmă, îi este indiferent ce are înaintea lui; este pregătit să bea orice doar ca să se ameţească, ca să se îmbete, spre a simţi întru sine lucrarea alcoolului. Desigur, nu se simte aceasta atunci când oamenii beau, când merg în vizită şi li se pune înainte un pahar cu vin. Dar, când lucrurile capătă o altă turnură, se vădeşte că pentru o sticlă de vodcă, un om deprins cu băutura este gata să-şi piardă şi slujba, şi familia. Un astfel de om, pentru băutură îşi pierde totul: soţia, copiii, poziţia socială, toţi banii săi.
Începe să fure, chiar dacă este ameninţat că va fi închis. Alcoolicul încetează chiar să mai mănânce, căci nu mai are ce, însă nu încetează să bea. Se întâmplă ca asemenea oameni cuprinşi de patima beţiei să ajungă la capătul puterilor, să îi vezi căzuţi prin şanţuri. Totuşi, în fiecare zi, într-un fel sau în altul, ei caută sticla cu vin fară de care nu mai pot să trăiască.
***
Există leac. Alcoolismul este o boală şi este o boală distrugătoare. Trebuie să ne gândim şi să o privim ca pe o boală şi nu ca pe un viciu oarecare. E o boală aşa cum este diabetul. Veţi afla mai multe dacă veţi lua legătura cu centrele de recuperare şi trebuie ca cel bolnav să vrea să se facă sănătos. Ca şi cel bolnav de depresie; constat că sunt bolnav şi-mi doresc să mă fac sănătos. Altfel, cei din jur n-au ce să-i facă. Şi cei din jur pot învăţa cum să nu-i întreţină dependenţa. Cei din jurul unui alcoolic sau cei din jurul unui dependent devin codependenţi şi e un comportament anume. Veţi alia multe lucruri care vă vor ajuta să ieşiţi din mare suferinţă. Trebuie să privim cu multă seriozitate această boală.
***
Grozavă expresie şi adevărată cuvânt cu cuvânt. Ne reamintim efectul hormonilor asupra scoarţei cerebrale: excită spre poftele genezice. Exact acelaşi lucru îl face şi alcoolul, sub orice formă şi la orice grad de tărie; aprinde mintea spre aceleaşi pofte. Nu suplineşte însă nici un hormon în rolul său binefăcător, ci pe oriunde trece ameţeşte, arde şi atrofiază. Omoară alte milioane de celule nervoase şi fire telefonice. Toate isprăvile se trec la activ, întocmai ca mai sus şi se transmit zestre părintească la copii.
Mai grav: dacă prea din tinereţe se dedau flăcăii la must, se întâmplă că ajung neroditori. Glandele lor genezice se vor atrofia şi vor produce nişte celule incapabile de rodire. Se apără şi firea pe cât poate: nu ia în spate orice i se încarcă. Chiar dacă se dau la vin mai tîrziu şi încă nu scapă de pedepse. Aşa de pildă, cercetătorii în chestiune au găsit forme monstruoase de spermatozoizi, avînd ba două capete, ba două cozi, ba alte forme, efecte ale beţiei. Beţia îşi înscrie urmările pînă şi în celula genezică, mică de 60 de miimi dintr-un milimetru.
Ceea ce e dureros e faptul următor: dacă se întâmplă vreo zămislire cu o atare sămânţă beată, şi care-i mai mult siluire decît iubire, urmaşul va fi, cu maximă probabilitate, epileptic – boală de nervi fără leac. Aceasta e cu atît mai sigur, cu cât la scârba şi spaima bietei mame, se mai adaugă şi bruftuluiala câtorva înjurături de Dumnezeu. Deci, dezechilibru în toate părţile, dezechilibru în mediul umoral, dezastre în patrimoniul erediar, dezechilibru moral, o mai fi având şi mama ceva de adaus, dacă nu alta, cel puţin spaima ce-o mănîncă, şi încă e de ajuns ca să se arate pe lume, în loc de un chip senin, un chinuit de draci şi martor la judecată împotriva părinţilor săi.
Sfârşitul beţivului e sau în şanţ sau în casa de nebuni; iar sufletul în iad încă de aici. Urmaşii lui – nu mai zic nimic, mila mă opreşte; totuşi, mai am şi o milă preventivă, pentru viitor, care mă face să scriu.
***
Rugăciune către Cuviosul Moise Arapul pentru vindecarea de patima băuturii
Data de pomenire: 28 August
Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintâi ai fost tâlhar, însă apoi te-ai îngrozit de păcatele tale, ai dobândit frângere de inimă pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenicioasele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos de iertare şi de darul facerii de minuni. O, Cuvioase, care de la păcate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajută şi robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt traşi la pierzare, prin vătamarea sufletului nemuritor şi a trupului, care este biserică a Duhului Sfânt, de întrebuinţarea fără de măsură a băuturii, dar care se roagă ţie. Pleacă spre dânşii privirea ta cea milostivă şi nu îi trece cu vederea, ci ia aminte la dânşii, care la tine aleargă. Roagă, Sfinte Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe dânşii, neputincioşii şi nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la dânşii pe diavolul, dăruieşte-le putere să-şi biruie patima, adu-i pe calea binelui, slobozeşte-i din robia beţiei, izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi întru minte luminată să îndrăgească toată înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.
Surse: Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX; Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt; Protoiereu Vladimir Vorobiev, Duhovnicul și ucenicul.