Ce importanță au în viața noastră lucrurile sfinte?
Păcatul lui Adam a avut repercursiuni asupra întregii creaţii. Totul s-a alterat. Nu s-a stricat definitiv, dar, aşa cum mărturisesc Sfinţii Părinţi, s-a alterat. Odată cu venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe pământ împreună cu Legea şi Harul Său, omul cu întreaga creaţie au posibilitatea de a se curăţa, de a se igieniza, de a reveni la starea iniţială paradisiacă. Bisericii şi slujitorilor săi li s-au dat puteri foarte mari în acest sens de a sfinţi şi tuturor credincioşilor de a se împărtăşi de ele.
Biserica Ortodoxă deţine cele şapte Taine prin care Harul lui Dumnezeu lucrează spre sfinţirea omului. Însă pe lângă cele şapte Sfinte Taine (Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtăşania, Maslul, Cununia şi Hirotonia) mai există şi alte slujbe de sfinţire a omului şi a diferitelor obiecte sau lucruri, numite ierurgii. De aceste sfinte slujbe poate beneficia orice creştin ortodox. Ele sunt foarte necesare pentru întărirea credinţei şi pentru simţirea Harului Duhului Sfânt.
Lucrurile sfinţite de care trebuie să se folosească şi să se împărtăşească fiecare credincios sunt următoarele:
a) Aghiasma (apă sfinţită);
b) Anafura (pâine sfinţită);
c) Uleiul sfințit (de la Sf. Maslu sau de la Litie);
d) Icoane, cruci, troițe de asemenea toate aceste obiecte sfinţite au un mare rol în sfinţirea omului şi a locului în care stă omul). Toate aceste sfinţiri se fac de către preot cu harul care este în el prin invocarea Duhului Sfânt că să vină şi să sfinţească acele lucruri sau obiecte.
Duhul Sfânt este a treia persoană a Sfintei Treimi care sfinţeşte totul în Biserică, în creaţie, în familie, în persoana umană, atunci când este chemat (invocat) din toată inima. Duhul Sfânt este prin excelenţă SFINŢITORUL, cel care sfinţeşte totul şi toate.
Personal, fiecărui credincios îi recomand ca să aibă în casa să o cameră sau un colţ într-o cameră unde să aibă toate aceste lucruri sfinţite: icoane, cruci, aghiasma, anafura, ulei sfinţit, şi să se împărtăşească de ele cu evlavie şi cu curăţenie. Oamenii maturi să le consume numai atunci când sunt curaţi, iar copiii în fiecare dimineaţă după ce s-au spălat pe faţă şi înainte de a mânca.
a) Aghiasma (apă sfinţită)
Aghiasma este de două feluri: aghiasma mare şi aghiasma mică. Este recomandabil să le avem în sticle diferite cu etichete pe ele pentru a nu fi confundate.
Aghiasma mare se face numai o singură dată pe an, la Bobotează. Se consumă 7 zile de pe 6 până pe 13 ianuarie, în fiecare zi dimineaţă pe nemâncate. După aceea în tot cursul anului se foloseşte numai dacă s-a postit (nu s-a mâncat nimic) până la orele 16, 17 după-amiază, de obicei când se ţine post negru vinerea sau când socoteşte fiecare personal.Cu această Aghiasmă mare se poate stropi prin casă, prin gospodărie, prin maşina, la birou etc., având puteri foarte mari de alungare a diavolului.
Aghiasma mică se face în fiecare zi cu excepţia intervalului de timp 6-12 ianuarie, când se face aghiasma mare. Aghiasma mică de asemenea, se ţine într-o sticlă la un loc curat şi se ia în fiecare dimineaţă pe nemâncate, dacă nu am consumat nimic după orele 24 de la miezul nopţii. Se mai poate stropi cu ea prin casă, hainele, maşina, gospodăria, biroul, etc. Odată sfinţită, aghiasma deţine energia Harului Duhului Sfânt. Deci nu este numai o apă simplă ci are o încărcătură spirituală deosebită. Din cauza aceasta cel ce o ia cu evlavie şi se împărtăşeşte de ea, se împărtăşeşte de Harul Duhului Sfânt. Aghiasma curată, luminează şi întăreşte sufletul omului. De foarte multe ori are puteri miraculoase asupra celui ce o ia cu multă credinţă şi izgoneşte diavolii.
b) Anafura (pâinea sfinţită)
Un alt element sfinţitor de care ne putem împărtăşi zilnic este sfânta anafura, acea pâine sfinţită în timpul Sfintei Liturghii care s-a atins de Sfânta împărtăşanie de către preot în timpul Axionului. Ea are puteri harice deosebite, deoarece a fost atinsă de Trupul şi Sângele Domnului. Aceasta anafură se ia de către credincios duminica când merge la biserică într-o hârtie curată sau într-un vas, se usucă pentru a evita riscul să nu se mucezească şi după aceea a se strice. Pentru că a fost atinsă de Sfânta Împărtăşanie se consuma dimineaţa înainte de aghiasmă. Deci rânduiala este în felul următor: în fiecare zi creştinul ia o mică bucăţică de anafură după aceea câteva înghiţituri de aghiasmă (de preferat de trei ori în numele Sfintei Treimi), iar după ce a consumat acestea se unge cu ulei sfinţit pe frunte, făcând semnul sfintei cruci cu un beţişor.
După ce s-a împăcat cu Dumnezeu prin câteva rugăciuni ce le-a făcut în gând, şi s-a împărtăşit de Harul Duhului Sfânt prin aceste elemente sfinţite, în sfârşit îşi ia crucea zilei ce a venit de dimineaţă cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi astfel mult spor va avea şi va fi ferit de multe curse ale celui viclean în acea zi.
c) Uleiul sfințit
După cum aminteam mai sus, un alt element sfinţit de care ne mai putem împărtăşi zilnic este uleiul sfinţit sau mirul cum i se mai spune, nefăcând confuzia cu Sfântul şi Marele Mir cel cu care suntem unşi numai odată în viaţă la Botez. Uleiul sfinţit este de două feluri: cel care se face la Sf. Maslu şi cel care se face la Litie, atunci când serbăm un sfânt mai mare cu cruce roşie în calendar.
Uleiul de la Taina Sf. Maslu are mare putere sfinţitoare şi tămăduitoare asupra omului care-l ia cu credinţă. Acest ulei nu se resfințește ci se pune într-o sticlă cu uleiuri de la cât mai multe Sf. masluri (7-9-12 sau chiar 40 de Sf. Masluri). Deci nu se mai aduce încă o dată acelaşi ulei care s-a sfinţit la biserică. De asemenea acest ulei nu se pune la candelă şi nu se dă la animale. Este o greşeală dacă se face acest lucru. El se sfinţeşte pentru oameni şi oamenii trebuie să-l folosească. Candelă nu are nevoie de uleiul sfinţit pentru oameni ci are nevoie de ulei simplu care se sfinţeşte arzând acolo; iar pentru animale nici nu mai vorbim. Este chiar o profanare când se face aşa. Spun acest lucru deoarece sunt fel de fel de zvonuri care mai de care mai colorate.
Cu uleiul de la Litie de asemenea se miruieşte pe frunte cu el. Uleiul de la Sf. Maslu se mai poate administra în felul următor mai ales pentru cei bolnavi: oricine se poate unge pe frunte cu el făcând semnul sfintei cruci cu degetul său cu un beţişor. Se mai poate unge rana celui bolnav, tot aşa făcând semnul sfintei cruci pe ea. Se mai pot lua dimineaţa pe nemâncate câteva picături, înghiţite sau puse pe o bucăţică de anafură. Iarăşi se mai poate administra la cel bolnav sau la cel cu duhuri necurate în mâncare. Se pun în farfuria celui care mănâncă câteva picături, iar după ce mănâncă se spală farfuria singură şi se aruncă apa la o floare sau la un loc curat din grădină. Nu se aruncă la chiuvetă, la canalizare sau la animale.
Mai există în Biserica Ortodoxă încă două feluri de ulei sfinţit, unul este cel care se face la botez şi se pune în apa din cristelniţă şi se unge copilul cu el la toate încheieturile, iar cel de-al doilea fel de ulei sfinţit este cel de la sfinţirea casei, când se ung toţi pereţii casei la toate punctele cardinale având semnificaţie biblică de binecuvântare a casei unde locuim. Pentru animale există rugăciuni de sfinţire a cerealelor sau a sării, care se dă animalelor, spre alungarea duhurilor necurate, care se încuibează în gospodarii din cauza răufăcătorilor care trimit duhuri rele inclusiv asupra animalelor. Deci este exclusă folosirea uleiului sau a făinii de la Taina Sfântului Maslu pentru animale.
Atât cu uleiul sfinţit de la Sf. Maslu care este pus într-o sticlă separat cât şi cu uleiul de la Litie, creştinul se poate mirui pe frunte în semnul sfintei cruci în fiecare zi sau se poate administra intern.
De asemenea, noi creştinii ortodocşi ne mai putem împărtăşi de uleiuri sfinţite direct de la Harul lui Dumnezeu fără intervenţia preotului, de la candela icoanelor făcătoare de minuni sau de la candela ce arde la sfintele moaşte.
Aici parcă harul sfinţitor la care sunt aprinse candelele este prezent în acel ulei care poate fi miraculos, de cele mai multe ori, la mulţi credincioşi care-l iau cu multă credinţă, evlavie şi închinăciune, la acei sfinţi. Acest fel de ulei se poate administra ca şi celelalte dinainte despre care am vorbit, însă aici ne imaginăm prezenţa personală a sfântului de la care am luat uleiul şi-l simţim în rugăciunea noastră.
d) Cruci, icoane, troițe
Casa creştinului fără cel mai important simbol al său – Sfânta Cruce – poate avea multe lipsuri şi poate fi privată de prezenţa Harului Duhului Sfânt. De aceea se recomandă ca fiecare casă şi chiar fiecare cameră să aibă pe perete o sfântă cruce şi o icoană. Aceste obiecte sfinţite pe lângă încărcătura harică pe care o deţin reprezintă şi pe cei care sunt pictaţi: Mântuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului sau diferiţi sfinţi. Sfântul care este pictat pe acea icoană este prezent în icoana după ce s-a sfinţit, prin energiile necreate ale Duhului Sfânt. Deci Duhul Sfânt este prezent în casă şi o protejează. Cei care nu au icoane în casă nu au o asemenea protecţie şi o asemenea prezență. Chiar şi o iconiţă purtată la tine sau o cruciuliţă sfinţită te ajută în multe împrejurări ale vieţii. S-au întâlnit cazuri când o iconiţă sfinţită la maşină şi o rugăciune rostită de şofer înainte de a se urca în maşină l-au ferit de un mare accident, după câţiva kilometri de mers. O casă ce avea multe icoane în ea a fost salvată de la un incendiu, pentru că prezenţa sfinţilor din icoane nu a îngăduit acest lucru şi a protejat casa. Reversul acestor lucruri protectoare este din păcate prezenta în multe case ale creştinilor din ziua de azi a diferitelor tablouri cu nuduri sau pornografii ce provoacă plecarea Duhului Sfânt din acea casă şi lipsa de oricare protecţie harică din ea. Nefiind Duhul Sfânt în acea casă, este prezent opusul lui, adică spiritul rău al diavolului şi al îngerilor lui.
De asemenea, troiţele de la intersecţii de drumuri îşi au rostul lor. Spiritele rele fug din acel loc şi din acea zonă. Preotul când sfinţeşte troiţa se roagă astfel: „…Trimite acum harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al crucii şi-l binecuvântează, îl sfinţeşte şi-i da lui ca să fie semn înfricoşător şi tare asupra tuturor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi… şi tuturor celor ce se vor închina Ţie înaintea semnului acestuia şi rugăciuni vor aduce, să le fii milostiv ascultător şi îndurat împlinitor al tuturor cererilor celor către mântuire…” (Moliftelnicul; Rânduiala sfinţirii crucii şi troiţei).
Când treci pe lângă o troiţă şi te închini înaintea ei parcă simţi că te apropie ceva de ea, parcă o energie te atrage, îţi dă mângâiere, linişte. Cam cu măsură credinţei pe care o ai faţă de Sfânta Cruce şi Cel Răstignit pe ea, cu aceeaşi ţi se răspunde. Punând mult suflet şi credinţa primeşti mângâieri şi satisfacţii pe măsură. Aici nu se mai poate păcăli nimeni, nu mai poate vicleni nimeni.
Dacă noi creştinii ortodocşi avem aceste comori inestimabile şi nu le conştientizam, nu ştim să „profităm” sau să „uzăm” de ele este dureros. Unii vor spune că nu contează mult aceste lucruri la întărirea credinţei sau la mântuire. Dar să nu uităm că de la lucrurile mici pornesc cele mari, sau dacă nu le înfăptuim pe cele mici, pe cele mari nu numai că nu le vom putea înfăptui, dar nici nu le vom putea cunoaşte.
Cunoaşterea lui Dumnezeu este infinită, evolutiva şi progresivă, dacă nu ai un punct de pornire de jos nu poate fi o susţinere obiectivă şi reală ci numai una imaginară şi ireală. ÎL rog pe Bunul Dumnezeu să ne lumineze spre tot lucrul bun şi folositor.
Sursa: Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfaturi duhovnicesti, Repere morale pentru o viață practică creștin-ortodoxă, Sfânta Mănăstire Lainici, 2004.