Se știe că blestemele pot aduce chiar și moartea în anumite cazuri. Singurele arme împotriva lor sunt rugăciunile puternice și postul. Dacă rostești blesteme în glumă, acestea nu se lipesc, dar cei ce le cuvântă nu sunt lipsiți de pedeapsă.
În popor se zice că cele mai puternice și grele blesteme sunt acelea ale părintelui asupra copilului. Dacă părintele își blesteamă copilul, iar ce dintâi nu s-a spovedit, cel mic poate fi atins foarte ușor de boli, necazuri, suferințe, eșecuri.
“Blestemele au puteri ce pot duce chiar şi la moarte. Sunt oameni care ajung să se sinucidă, să nu mai suporte lumina sau iubirea celor din jur, să nu mai suporte pe nimeni. Blestemul merge spre cel mai mic din familie, spre cel mai nevinovat. Blestemul este efectul în sine al răului”, spune părintele Roman Pintea din Oradea.
Copiii pot rămâne necăsătoriți sau plini de supărări în căsnicie din cauza blestemelor spuse de părinți. Dacă nu sunt dezlegate de către un preot, înjurăturile și blestemele asupra copiilor pot avea un efect negativ puternic în viața acestora. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare, mai spune preotul.
“Să nu judecaţi niciodată sau să înjuraţi. Nu se ştie niciodată în ce ceas grăiţi cuvântul sau expresia asupra celui drag. Răul îl loveşte tot pe cel mai tânăr. Prin blestem se rupe toată unitatea, toată dragostea. Ne trezim că nu avem spor, pentru că nu ne gândim la Dumnezeu”, spune părintele Roman Pintea din Oradea.
Remediul cel mai eficient este spovedania, atât pentru părinți, cât și pentru copii.
“Blestemele vin de la generaţiile din urmă. Sunt multe persoane care se ocupă cu facerea de rău şi până nu-şi lasă urmaşul cu coadă nu pot înghiţi paharul morţii. Acest neam de diavol poate fi izgonit numai cu post sau rugăciune. Acestea sunt singurele arme împotriva diavolului. Biserica este purtătoarea darurilor lui Dumnezeu”, afirmă părintele Pintea.
Mulţi folosesc cuvintele: „arde-l-ar focul” sau „mânca-l-ar moartea” ca şi cum ar zice: „bună ziua”. Obişnuinţa îi face să nu se mai sfiască de greutatea blestemului. „Şi nu a voit blagoslovenia şi se va depărta de la dânsul! Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa în maţele lui şi ca untul de lemn în oasele lui. Blestema-vor ei şi tu vei binecuvânta!”, spune Sf. Prooroc David în Psaltire.
Şi Sf. Apostol Pavel porunceşte creştinilor: „Binecuvântaţi şi nu blestemaţi! Cei ce binecuvântează vor moşteni pământul, iar cei ce blesteamă, vor pieri!” (Ps.36, vers 22).
“Dumnezeu când a creat lumea a făcut şi îngerii. Toţi erau buni, însă unii s-au împotrivit voii Lui şi au venit pe pământ. Omul se naşte cu doi îngeri. Unul bun şi unul rău. Îngerii lui Dumnezeu îii spune să fie bun, blând, smerit, în timp ce îngerul rău îl sustrage de la rugăciune. Toate relele care vin sunt săvârşite de oameni potrivnici”, mai spune părintele Pintea.
Părinte, când prinde blestemul?
– Blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea. Dacă, de pildă, o oarecare femeie îşi bate joc de alta ce este mâhnită sau îi face vreun rău, iar cea mâhnită o blesteamă, s-a terminat, se pierde neamul ei. Adică atunci când fac rău cuiva, iar acela mă blesteamă, se prind blestemele lui. Îngăduie Dumnezeu şi se prind, precum, de pildă, îngăduie ca unul să omoare pe altcineva. Când însă nu există nedreptate, atunci blestemul se întoarce la cel ce l-a rostit.
Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 101.