Pr. Nicolae Tănase: Când vrem să iasă ceva bun, să nu discutăm cu nimeni!!! Diavolul nu-ţi pătrunde în gând!!! Foarte important!!!
Se spune că diavolul nu-ţi poate pătrunde în gândurile tale…
Aşa este, dar ţi le poate intui.
Atunci cum reuşesc toate ispitele să ne invadeze mintea? Cum îl putem învinge pe diavolul al cărui glas răsună în noi?
Diavolul nu-ţi pătrunde în gând, dar îţi intuieşte gândurile, prin gesturi şi mai ales, după o experienţă oarecare, te citeşte. De aceea, când vrem să facem un bine, trebuie să nu-l spunem, să nu-l discutăm cu nimeni, ca să nu avem piedici de la diavol.
Vina nu este că ne vin gândurile. El nu pătrunde în gândurile proprii, el ne poate aduce gânduri. Deci, vina nu este că diavolul ne bântuie cu gânduri, precum vina noastră nu poate fi că bate vântul, ci vina noastră este că bate vântul şi noi nu intrăm în casă.
Vina noastră este că Dumnezeu ne-a lăsat cămara unde să intrăm şi unde să ne ferim de gândurile noastre. Îndulcirea cu acele gânduri, preocuparea pentru acele gânduri sunt marea problemă şi nu gândurile în sine.
Dacă ele sunt îndepărtate, vina noastră nu există. Deci, răsunetul diavolului, glasul diavolului în noi, într-un mod direct, sau mai puţin direct, se face în două trepte.
Prima treaptă este despătimirea, despre care noi vorbim cam puţin. Şi a doua este îndumnezeirea, despre care vorbim foarte mult şi dorim să avem tangenţă foarte mult cu această treaptă. Toata lumea vorbeşte despre îndumnezeire, dar puţini vorbesc despre despătimire.
Părintele Nicolae Tănase, căsătorit și tată a 6 copii, este preot într-un sat din România, Valea Plopului. Părintele deservește de asemenea și un sat din apropiere, Valea Screzii.
În anul 1990, Părintele Nicolae a început lupta sa împotriva avorturilor prin predicare. Unele tinere renunță să avorteze, dar nu-și pot permite un copil din motive social-economice.
Pentru aceasta, Părintele Nicolae înființeză în anul 1994, asociația PRO VITA : PENTRU VIAȚĂ. Asociația îi primește în grija ei pe acești copii, pentru un timp sau definitiv, dar ea primește de asemenea și copii orfani sau copii ai străzii.
Mamele care își lasă copilul aici pot să-l ia din nou acasă, ceea ce se întâmplă uneori după doi-trei ani, când situația lor socială le permite acest lucru. Asociația păstrează contactul cu mamele, pentru a le ajuta să-și crească copiii.
Asociația PRO VITA numără la ora actuală mai multe case pentru copii. Dar părintele Nicolae a pus la contribuție și pe enoriașii săi. În fața afluxului mare de copii (pe care îi găsește abandonați la ușa sa), părintele îi încredințează familiilor din parohia sa.
Aceste familii de multe ori au deja mai mulți copii, până la șase, dar mai găsesc încă dragostea pentru a crește până la încă alți patru copii. În condițiile actuale din România, acesta este un adevărat eroism.
La Valea Screzii, Părintele Nicolae a construit un așezământ care, pe lângă locuință, cuprinde un dispensar medical și o biserică, o brutărie și un staul.
În acest centru locuiesc deja copii, adolescenți și tineri; la vârsta de 18 ani, tinerii trebuie să părăsească orfelinatele de stat și ajung de multe ori în stradă. Părintele Nicolae a scos din subsolurile Bucureștiului, mame tinere cu copiii lor.
Părintele Nicolae se bate pentru viață, înțeleasă ca dar de la Dumnezeu. Se bate pentru viața poporului român și viitorul său.
La marea emigrație datorată situaței politico-economice din țară, se adaugă trista realitate a comerțului cu copii români, nu totdeauna orfani, cumpărați de către unii străini din țările occidentale, comerț pe care Părintele Nicolae îl denunță fără menajamente până în fața tribunalelor.
Părintele Nicolae animă de asemenea și două mici tipografii. Una dintre ele editează scrieri despre Ortodoxie, pentru profitul parohiei de la Valea Plopului, unde biserica Sfinții Arhangheli este neterminată.
Cealaltă editează lucrări împotriva avorturilor și în favoarea vieții, pentru profitul asociației PRO VITA. Părintele a participat și la emisiuni TV pe această temă în țără și în străinătate.
Părintele Nicolae este o personalitate remarcabilă. În septembrie 2000, Părintele Philippe Calès a avut ocazia să întâlnească în România, un preot teolog care-l cunoaște bine pe Părintele Nicolae.
Acest preot i-a adus de trei ori Sfânta Împărtășanie Părintelui Nicolae pe patul de moarte… Într-adevăr, în timpul comunismului, s-a atentat la viața sa de trei ori, datorită activității sale religioase. Părintele Nicolae și soția sa Maria au fost găsiți într-o noapte aproape morți pe stradă, în urma unui « accident » simulat.
Au fost la un pas de moarte, dar cu ajutorul unor prieteni medici au reușit să scape cu viață. Și astăzi mai păstrează sechele de atunci.
Acest lucru s-a întâmplat deoarece Părintele Nicolae mobilizase oamenii din satul său pentru construirea unei biserici, “Sfinții Arhangheli“, ceea ce era interzis.
În fiecare noapte, unii oameni lucrau în timp ce alții stăteau de pază. Când Miliția apărea, toată lumea dispărea. Dar biserica a fost construită, o mândrie pentru Valea Plopului. Părintele s-a mai compromis și cu editarea și difuzarea unor cărți religioase, ceea ce era de asemenea interzis în timpul regimului comunist.
Părintele Nicolae nu refuză niciodată pe nimeni, e mereu cu ușile deschise, lăsându-se în grija lui Dumnezeu și primind pe toți cei care vin sau sunt aduși la el. Și Dumnezeu îl ajută, pentru că Pro Vita nu primește nici o subvenție de la stat. Părintele Nicolae are ce să le dea copiilor de mâncare astăzi și mâine, dar nu știe ce va avea poimâine.