Ce îşi doreşte cel mai mult cel răposat de la rude şi prieteni: nu o înmormântare somptuoasă, nici cuvinte de condoleanţe, nici doliu, ci o rugăciune puternică, prin mijlocirea căreia sufletul său să ajungă în mâinile lui Dumnezeu.
Una dintre cântările de la slujba înmormântării ortodoxe este redactată în numele celui adormit, care le cere celor vii să se roage pentru el: „Văzându-mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi-a venit înfricoşătorul cea al morţii. Ci veniţi toţi care mă iubiţi şi mă sărutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă duc la Judecătorul, unde nu este părtinire; căci sluga şi stăpânul împreună vor sta; împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul în aceeaşi cinste vor fi; şi fiecare, după faptele sale, sau se va preamări, sau se va ruşina. Ci vă rog pe toţi şi mă cucernicesc vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii.”
Aceste cuvinte ne arată ce îşi doreşte cel mai mult cel răposat de la rude şi prieteni: nu o înmormântare somptuoasă, nici cuvinte de condoleanţe, nici doliu, ci o rugăciune puternică, prin mijlocirea căreia sufletul său să ajungă în mâinile lui Dumnezeu.
Ilarion Alfeyev, Mitropolit de Volokolamsk
Extras din Taina credinței. Introducere în teologia dogmatică ortodoxă, Ed. Doxologia, pag. 336
Sursa: ganduridinierusalim.com
Te-ar putea interesa și: Ce trebuie să faci ca să fie primită pomana ta!
Când faceți pomenirea celor adormiți, nu chemați rudele și oameni cu stare, ci faceți milostenie cu cei săraci, cu oameni nevoiași care nu va pot răsplăti pentru binele vostru. Atunci, plată voastră o veți luă în Ceruri.
Ale lui Dumnezeu sunt cerul și pământul și munții cei de aur și pietrele scumpe. El n-are nevoie de lucrurile noastre, că zice Proorocul David: „Domnul meu ești Tu, că bunătățile mele nu-ți trebuiesc”. El se uită la inimă. Să dăm cu părere de rău că n-am făcut mai mult bine, că n-am dat mai mult. Aceea e milostenia cea mai primită la Dumnezeu.
“De aceea, când faceți praznic, spune Mântuitorul, nu chemați la praznicul vostru pe bogați sau neamurile. Am pregătit, am tăiat un porc, am tăiat curcanii, am făcut plăcinte, am făcut pâine, am pregătit băuturi. Nu chemă neamurile, nici pe cei bogați, că nu cumva făcând și ei vreun praznic să te cheme înapoi, că ți-ai luat plată pe lumea asta. Cheamă pe săraci și pe străini.
Iacă aici plătesc oameni praznic (pomenire) de prin toată țara. Exact după Evanghelie pot să facă praznic. Unii dintre ei nici nu mai vin pe la praznic. Și omul trimite: „Parinte, să faci un praznic”. Trimite pomelnicul lui pentru cei morți. Da, aici e drept după Evanghelie. Că nu vin neamurile lui, aici vin oameni străini.”
Sursă: “Ne vorbește Părintele Cleopa”, volumul 15, Editură Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 16