Creierul copiilor care aud des glasurile nervoase ale părinţilor devin mai vulnerabile la stres şi conflicte, afirmă oamenii de ştiinţă americani.
Un nou studiu susţine că părinţii care se ceartă în faţa bebeluşului lor îl fac pe acesta să devină mai sensibili la stres. Mai mult, cercetarea specialiştilor de la Universitatea din Oregon a scos la iveală faptul că bebeluşii reacţionează chiar şi în somn la tonul furios al părinţilor.
Creierele bebeluşilor au un nivel ridicat de elasticitate, lucru care le permite să înveţe rapid cum să răspundă la mediu şi la oamenii din jurul lor. Totuşi, deoarece copiii mici sunt atât de receptivi, stresul sever precum abuzul şi maltratarea le pot împiedica dezvoltarea cerebrală.
Folosind rezonanţa magnetică funcţională, oamenii de ştiinţă au analizat asocierea dintre funcţiile cerebrale ale copiilor şi sunetele produse în timpul certurilor dintre părinţi (o sursă obişnuită de stres).
Studii anterioare, precum cel din 2005 au constatat că, la copii, creierele devin mai atente atunci când aud voci iritate, decât atunci când aud tonul unei voci fericite. De asemenea, alte studii au sugerat că conflictele dintre părinţi pot duce la scăderea nivelului de calitate al somnului la bebeluş, afectând astfel starea emoţională a acestuia.
În noul studiu, 20 de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 12 luni au fost aduşi într-un laborator fRMN la ora lor obişnuită de culcare. Cercetătorii au expus copiii la o voce de adult de sex masculin care rostea propoziţii fără înţeles pe diferite tonuri care exprimau diferite stări (foarte supărat, puţin supărat, neutru şi fericit).
Rezultatele au arătat că „până şi în timpul somnului, copii au creat modele de activitate cerebrală în funcţie de tonul pe care îl aborda vocea”, a declarat Alice Graham în comunicatul de presă.
De asemenea, părinţii copiilor au completat chestionare legate de nivelul de conflict din căminele lor iar rezultatele testelor au indicat faptul că bebeluşii din familii în care conflictele erau intense reacţionau mai puternic la voci foarte supărate iar acest lucru se observa la nivelul hipotalamusului, cortexului cingulat, nucleul caudat şi talamus, zone asociate cu stresul şi reglarea emoţională.
Experienţele din copilărie pot influenţa puternic răspunsul unei persoane mai târziu în viaţă. Cercetările pe animale au demonstrat că unele zone din creier precum hipotalamusul şi cortexul cingulat influenţează impactul factorilor de stres timpurii asupra dezvoltării, iar cercetarea actuală vine să susţină acest lucru.