Rugăciunea este singura modalitate pe care o avem de a comunica în permanență cu Bunul Dumnezeu.
Stareţul Amfilohie sfătuia: „Rugăciunea făcută cu stăruinţă, trezvie, pietate, credinţă şi frângerea inimii, este bună şi folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubeşte! Omul, în rugăciune, vorbeşte cu Dumnezeu şi Îi cere bunuri duhovniceşti şi mântuire. Cel ce se roagă trebuie să fie smerit”.
Bătrânul Ieronim zicea: „Nu neglija rugăciunea. Fereşte-te de nepăsare şi indiferenţă. Dacă te rogi dimineaţa, şi simţi frângere în sufletul tău, toată ziua vei avea aripi. Dar, dacă începi ziua fără rugăciune, vei umbla abătut”.
Acelaşi Bătrân îl sfătuia pe unul dintre fiii săi duhovniceşti, referitor la rugăciune: „Mai întâi roagă-te, asigurându-ţi liniştea. Dacă nu te poţi ruga mult dimineaţa, roagă-te la amiază sau seara, sau mai bine noaptea. Caută un moment de linişte şi te roagă. Roagă-te până plouă, adică până-ţi vin lacrimile. Mulţi sunt cei ce se roagă toată noaptea fără a obosi. Rugăciunea este dulce”.
Porfirie, Marele Bătrân, zicea despre rugăciune: „Când suntem sub influenţa harului lui Dumnezeu, rugăciunea noastră devine curată. Să ne rugăm fără încetare, chiar dacă suntem lungiţi pe pat şi ne pregătim de somn sau ne odihnim”.
***
– Gheronda, cum trebuie sa ma rog?
Cuv. Paisie Aghioritul: Sa te simti ca un copil mic, iar pe Dumnezeu sa-L simti ca pe tatal tau si sa-L rogi pentru tot ce ai nevoie. Vorbind astfel cu Dumnezeu, dupa aceea nu vei mai voi sa te dezlipesti de langa El, pentru ca numai in Dumnezeu afla cineva siguranta, mangaiere si nespusa dragoste impreunata cu dumnezeiasca gingasie. Rugaciune inseamna sa-L bagam pe Hristos inlauntru inimii noastre si sa-L iubim cu toata fiinta noastra.
„Sa iubesti pe Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau”, spune Sfanta Scriptura. Cand omul Il va iubi pe Dumnezeu si va avea partasie cu El, nu-l va impresiona nimic pamantesc. Devine ca un nebun. Pune-i unui nebun cea mai buna muzica si nu-l va misca sufleteste. Arata-i cele mai frumoase picturi si nu le va da nici o importanta. Da-i cele mai bune mancaruri, cele mai bune haine, cele mai bune parfumuri si nu va lua aminte la ele, caci traieste in lumea lui. Tot astfel si cel care are partasie cu lumea cereasca, s-a alipit de cele de acolo si nu poate fi smuls pentru nimic in lume. Asa cum nu-l poti dezlipi pe copil din bratele mamei sale, tot astfel nu-l poti dezlipi de rugaciune pe omul care a inteles noima ei. Ce simte pruncul in bratele mamei sale? Numai cel care simte prezenta lui Dumnezeu, iar pe sine se vede ca un copil mic, va putea intelege asta.
Am cunoscut oameni care, atunci cand se roaga, sunt ca niste copii mici. Si daca i-ar auzi cineva cum vorbesc cand se roaga, ar zice ca, intr-adevar, sunt copii mici. Daca ar mai vedea si ce miscari fac, chiar ca ar zice ca au innebunit. Asa cum alearga copilul, il apuca pe tatal sau de maneca si-i zice: „Nu stiu cum, dar fa-mi ceea ce-ti cer”, cu aceeasi simplitate si indraznire Il roaga si acesti oameni pe Dumnezeu.
– Gheronda, dorinta pentru rugaciune se poate naste din nevoia sentimentala de a nu fi singur, de a fi mangaiat?
Cuv. Paisie Aghioritul: Si daca se naste dintr-o nevoie sentimentala buna pentru Dumnezeu, oare nu este buna? Se vede ca tu esti imprastiata si numai la nevoie alergi la rugaciune. Fireste, pentru aceasta Dumnezeu ingaduie diferitele nevoi si greutati, ca sa alergam la El. Bine este insa ca din dragoste sa alerge copilul la tatal sau la mama lui. Inchipuieste-ti un copil, care, desi stie cat de mult il iubesc parintii lui, si el totusi sa fie impins cu sila sa mearga in bratele mamei sau ale tatalui sau. Dumnezeu este un Parinte iubitor si ne iubeste. De aceea trebuie sa asteptam cu inflacarare sa vina vremea rugaciunii si sa nu ne mai saturam sa vorbim cu El.