Ce te îndeamnă Biserica să faci înainte de Crăciun, pentru o sărbătoare reuşită, cu pace, bucurie şi belşug în noul an:
Perioadă de introducere în praznicul Naşterii Domnului
Pentru a-i pregăti pe credincioşi pentru Crăciun, Biserica rânduieşte începând de astăzi un timp de anticipare sau introducere în praznicul împărătesc al Naşterii Domnului, numită pre-serbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire. Perioada de înainte-prăznuire a sărbătorii Naşterii Domnului ţine cinci zile începând cu data de 20 decembrie.
Înainte-prăznuirea este o perioadă de timp de dinaintea unei mari sărbători din calendarul creștin, așa cum este și Naşterea Domnului, în timpul căreia Biserica anticipează sărbătoarea care se apropie. Această apropiere se reflectă în viața liturgică prin prefigurarea sărbătorii în slujbele care se țin în perioada înainte-prăznuirii. Acest lucru se întâmplă, deoarece o singură zi nu e de ajuns pentru a ne ajuta să ne aducem aminte de un eveniment sfânt. Cunoscând acest lucru, începând din secolul al patrulea, Biserica a rânduit ca praznicele împărăteşti şi chiar zilele unor sfinţi importanți, să fie sărbătorite într-un chip deosebit. Înainte-prăznuirea creează interesul pentru sărbătoare prin slujbe speciale, rugăciuni şi cântări.
În toată perioada de înainte-prăznuire a Naşterii Domnului, în rânduiala tipiconală a Bisericii, pe lângă slujba sfinţilor pomeniţi în cele cinci zile de pre-sebare, se adaugă şi cântări, rugăciuni şi lecturi legate de sărbătoarea Crăciunului, după cum arată părintele profesor dr. Ene Branişte. Pentru a marca pre-serbarea se aşază în biserică pentru cinstire icoana Naşterii Domnului care rămâne până la odovania praznicului, în data de 31 decembrie, când se încheie sărbătoarea Crăciunului. De astăzi pregustăm duhovniceşte din bucuria sărbătorii Crăciunului şi intensificăm postirea noastră pentru ca prin Taina Spovedaniei să ne curăţim de păcate şi să ne primenim casa sufletului pentru al primi pe Pruncul Iisus care Se naşte în peştera Betleemului pentru mântuirea noastră.
***
Cum se ţine o sărbătoare
„În zilele de sărbătoare trebuie ca, înainte de toate, să mergem la biserică şi să ne rugăm. Avem, de asemenea, datoria de a face milostenie, de a cerceta pe cei bolnavi şi în nevoie. În zi de sărbătoare este bine să ne ferim a lucra în afară de ceea ce este absolut necesar.“ Mai multe despre cum se ţine o sărbătoare, în interviul cu pr. Marius Cătălin Antohi, protopop al Protopopiatului Huşi şi paroh la Biserica „Sfântul Ilie“ din Huşi.
Pr. Marius Cătălin Antohi, protopop al Protopopiatului Huşi şi paroh la Biserica „Sfântul Ilie“ din Huşi
Pr. Marius Cătălin Antohi, protopop al Protopopiatului Huşi şi paroh la Biserica „Sfântul Ilie“ din Huşi
Părinte protopop, care sunt restricţiile pe care le impune o sărbătoare? Ce ar trebui şi ce nu ar trebui să facem în zilele de sărbătoare?
În zilele de sărbătoare trebuie ca, înainte de toate, să mergem la biserică şi să ne rugăm. Avem, de asemenea, datoria de a face milostenie, de a cerceta pe cei bolnavi şi în nevoie. În zi de sărbătoare este bine să ne ferim a lucra în afară de ceea ce este absolut necesar. Ar fi absurd să reproşăm cuiva că în zi de sărbătoare şi-a adăpat animalele şi le-a hrănit sau că şi-a încălzit mâncarea pentru a sta la masă ori că şi-a făcut ceva de mâncare, de exemplu o salată.
Se poate ajunge, dintr-o teamă exagerată de a nu greşi, la a-ţi interzice necesităţile zilei, de exemplu un duş sau călcatul unor haine în zi de sărbătoare – când intervine, de fapt, păcatul?
Cum spuneam, în zi de sărbătoare este bine să ne ferim a lucra în afară de ceea ce este absolut necesar. Păcatul apare atunci când săvârşim o lucrare care nu este absolut necesară în zi de sărbătoare, dintr-o rea intenţie, conştienţi fiind că încălcăm nişte îndrumări ale Bisericii.
Nu este obligatoriu să ţinem sărbătorile cu cruce neagră
Care este diferenţa între sărbătorile cu cruce roşie şi cele cu cruce neagră?
Diferenţa între sărbătorile cu cruce roşie şi cruce neagră, din punct de vedere liturgic, este dată de bogăţia şi solemnitatea slujbelor, aşa cum le găsim în cărţile de cult.
Astfel avem:
sărbători mari – praznicele împărăteşti, sărbătorile Maicii Domnului şi ale sfinţilor mai importanţi. Aceste sărbători au cea mai desfăşurată slujbă: Vecernie Mică, Vecernie Mare, Litie, Polieleu, Evanghelie şi Doxologie Mare la Utrenie. În calendare, semnul distinctiv pentru importanţa slujbei este crucea roşie încadrată de cerc sau paranteze;
sărbătorile sfinţilor cu priveghere şi polieleu – spre deosebire de cele mari, acestea nu sunt însoţite de pre şi postserbări (înainteprăznuire şi odovanie). În calendare sunt marcate cu o cruce roşie sau neagră cu o singură paranteză;
sărbătorile sfinţilor fără priveghere – acestea nu au Vecernie Mică, dar au Polieleu, Evanghelie şi Doxologie Mare. În calendare sunt marcate cu o cruce simplă;
sărbători ale sfinţilor mai puţin însemnaţi. Sunt de două feluri: cu sau fără Doxologie Mare la Utrenie. În calendare sunt marcate cu cruce neagră;
Accentuez faptul că în zilele cu cruce roşie este bine să ne ferim a lucra ceea ce nu este absolut necesar. Sărbătorile cu cruce neagră nu este obligatoriu să le ţinem, aşa cum avem poruncă să le ţinem pe cele cu cruce roşie. Crucea neagră vrea să ne arate ca este vorba de un sfânt mai important cu o slujbă puţin diferită de zilele de rând. Desigur, dacă avem totuşi evlavie pentru un sfânt trecut cu cruce neagră şi vrem să ţinem ziua lui ca pe o sărbătoare cu cruce roşie, nu greşim.
Când începe şi când se termină o zi de sărbătoare din punct de vedere liturgic? Acesta este intervalul în care nu se lucrează?
Din punct de vedere liturgic, o zi de sărbătoare începe din seara precedentă, odată cu slujba Vecerniei, şi se termină cu slujba Ceasului IX din după-amiaza sărbătorii respective. Teoretic, acesta este intervalul în care nu se lucrează.
Surse: Pr. Ciprian Florin Apetrei, ZiarulLumina.ro; Nicoleta Olaru, Doxologia.ro.