În caz de necesitate (rău, frică, gânduri necurate, tulburare, supărare), în timpul zilei, ce se poate lua?
Daca persoana nu a mancat, poate lua anafura, agheasma mica, iar daca a mancat sa se unga cu ulei de la Sfantul Maslu sau agheasma pe frunte, sa se afume cu tarnoseala (tarnoseala este o bucatica de panza imbibata in ceara topita luata de la sfintirea unei biserici), sa aprinda tamaie.
***
De ce este folosit uleiul la taina Sfântului Maslu?
El este un semn al rugăciunii credincioşilor şi al preoţilor, al invocării Harului Duhului Sfânt asupra bolnavului. Este sfinţit prin invocarea lui Dumnezeu şi este binecuvântat de preoţi de şapte ori, primind darul dumnezeiesc al vindecării bolnavilor, iertării păcatelor, împărtăşind totodată milă şi îndurarea lui Dumnezeu celui aflat în suferinţă.
Sfântul Evanghelist Marcu ne spune despre ucenicii şi Apostolii lui Hristos că fiind trimişi să propovăduiască Evanghelia „scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau” (Mc. 6, 13), prin urmare uleiul este simbol al milei divine, al însănătoşirii trupeşti şi sufleteşti. Uleiul era folosit încă din vechime, mai întâi în Vechiul Testament când regii erau unşi cu ulei la întronare, ca legământ cu Dumnezeu, preoţii şi profeţii la fel, iar în Noul Testament după cum am văzut în Evanghelia Sfântului Apostol Marcu, se folosea de către Apostoli la ungerea celor bolnavi pentru vindecarea lor şi Sfântul Apostol Iacob întăreşte această întrebuinţare prin Epistola sa Sobornicească: „De este cineva bolnav să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului” (Iac.5, 15).
El este un semn al rugăciunii credincioşilor şi al preoţilor, al invocării Harului Duhului Sfânt asupra bolnavului. Este sfinţit prin invocarea lui Dumnezeu şi este binecuvântat de preoţi de şapte ori, primind darul dumnezeiesc al vindecării bolnavilor, iertării păcatelor, împărtăşind totodată mila şi îndurarea lui Dumnezeu celui aflat în suferinţă (Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, „Liturgica specială”). Așadar, acestea sunt motivele principale pentru care în Biserica Ortodoxă este folosit uleiul sau untedelmnul la săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, ca materie prin care Dumnezeu vindecă pe cei bolnavi.
Şi pentru că este sfinţit, uleiul de la Sfântul Maslu în afară ungerii cu el al celor bolnavi, nu poate fi folosit oricum, ci numai în scopuri pioase şi anume: se pune în candele să ardă şi se poate folosi dimpreună cu făina de la Maslu la gătirea unor pâini pentru cel bolnav.
***
Sfaturi practice în biserică: Taina Sfântului Maslu – folosirea corectă a uleiului sfinţit 02 Martie 2012
Materia principală a Tainei Sfântului Maslu este uleiul (untdelemnul), care, prin rugăciunile şi binecuvântarea preoţilor, primeşte darul dumnezeiesc al Sfântului Duh. Dacă la slujba Sfeştaniei se sfinţeşte apa ca materie principală a slujbei respective, la Taina Sfântului Maslu, invocarea Sfântului Duh se face pentru sfinţirea uleiului. Chiar dacă unii credincioşi (din neştiinţă sau din păstrarea unor obiceiuri locale) aduc la Taina Sfântului Maslu făină, pâine sau alte alimente, singura materie peste care se coboară harul Sfântului Duh este uleiul.
Uleiul sfinţit la Taina Sfântului Maslu nu poate fi folosit oricum. Întrebuinţarea corectă a acestui ulei sfinţit reiese clar din rugăciunile rostite în cadrul slujbei: “ca şi cei ce se vor unge cu untdelemnul acesta al înnoirii…”; “să aduci mila Ta peste untdelemnul acesta şi peste cei ce se ung din el în numele Tău…”; “întocmeşte-l spre tămăduirea celor care se ung din el…”.
Folosirea clară care reiese din cadrul rugăciunilor speciale este cea de ungere, căci vindecarea se datorează, practic, efectului ungerii cu acest ulei sfinţit, ca ungere rânduită prin excelenţă ca taină a însănătoşirii trupului.
Preoţii care participă la această Sfântă Taină, ei înşişi folosesc acest ulei sfinţit în mod expres spre ungerea celor care sunt prezenţi la săvârşirea Tainei Sfântului Maslu. Rezultă clar că uleiul sfinţit în cadrul Tainei Sfântului Maslu se utilizează absolut prin ungere. El nu poate fi folosit nicidecum la pregătirea mâncărurilor sau întrebuinţat în gospodărie.
Credincioşii trebuie să fie atenţi la cantitatea uleiului sfinţit pe care vor să-l folosească, căci prin ungere uleiul se consumă destul de greu. Singura excepţie care se acceptă este aceea că, dacă avem prea mult ulei sfinţit de la Taina Sfântului Maslu ori îl păstrăm cu cinste la loc curat şi purtăm grijă ca nu cumva să se strice, îl întrebuinţăm la candelă în biserică sau în casele credincioşilor.
Surse: parohiamacin4.org; Pr. Răzvan-George Topală, Ziarul Lumina; Doxologia.ro