ÎNTREBARE:
Cum scap de vrăji şi blesteme? Am 25 de ani şi sufăr de singurătate. Nimeni nu se apropie de mine. Nici macar o prietenă nu mai am. Sunt foarte sociabilă şi mă afectează enorm. Plus ca am terminat facultatea de doi ani şi nu găsesc serviciu. Am gânduri de suicid şi fiecare zi e un chin pentru mine. Am făcut dezlegări de farmece, ţin post şi nici o îmbunătăţire. Ce mă fac? 🙁
RĂSPUNSUL PREOTULUI:
Trebuie să începeţi o viaţă nouă. O viaţă în care să primeze rugăciunea, speranţa, bucuria, pacea, iubirea, participarea la slujbele Bisericii, lecturile, drumeţiile etc.
Vă recomand să aveţi un program de rugăciune zilnic, în care să citiţi Acatistul Acoperământul Maicii Domnului, Paraclisul Maicii Domnului şi Acatistul Sfântului Nicolae.
Apoi, trebuie să fiţi foarte activă. Căutaţi în continuare peste tot un serviciu, chiar dacă e unul mai sărac sau solicitant, măcar e ceva, apoi veţi găsi ceva mai bun. Puneţi CV-uri peste tot pe internet, căutaţi mereu fără să vă descurajaţi.
Sigurătatea se tratează prin ieşirea cu prietenii, aflarea unor pasiuni frumoase, participarea la spectacole, concursuri, lecturi, evenimente culturale, religioase, filantropice.
Fiţi zâmbitoare, optimistă, cu simţul umorului, căutaţi oamenii cu care să socializaţi. Nimeni nu vrea să discute cu un om supărăcios, complexat sau mândru.
Dacă este vorba despre vrăji şi blesteme, mergeţi la un preot să vă citească rugăciuni de dezlegare din blestem.
Cel mai important sfat este de a avea un duhovnic bun care să vă spovedească, să vă dea sfaturi concrete pentru viaţa creştină şi pentru mântuire.
Suicidul este păcatul total şi definitiv, prin care ajungi pe vecie în iad şi îţi tragi şi toate neamurile după tine. Aşa că nu vă mai gândiţi – impune-ţi-vă asta – niciodată la o asemenea oroare.
Bucuraţi-vă de bucuriile simple ale vieţii, voluntariat, ajutorarea copiilor, a celor săraci, a bătrânilor sau celor bolnavi. Şi fiţi mereu în Biserică.
Doamne ajută.
Pr. Ioan Valentin Istrati
Sursa: Doxologia
***
Cum pot creştinii să se izbăvească de vrăjitorii şi de tot felul de farmece izvodite de diavolul?
Cel ce crede cu tărie în Dumnezeu, cel ce se roagă neîncetat lui Dumnezeu şi aleargă regulat la Sfânta Biserică, nu va cere niciodată ajutorul diavolului şi al vrăjitorilor, care sunt vrăjmaşii lui Dumnezeu.
Deci, cei ce au credinţă tare în Dumnezeu, să-I ceară neîncetat ajutorul. lar cei slabi în credinţă, care au cerut vreodată ajutorul vrăjitorilor, dacă vor să se mântuiască, mai întâi să se spovedească de acest păcat şi să ceară canon. Apoi, să nu mai apeleze la ajutorul satanei în orice nevoie ar fi, ci numai la Dumnezeu să alerge. Apoi să se roage cât mai mult cu rugăciuni şi lacrimi din inimă (Deuteronom 4, 29; Psalm 118, 58; leremia 29, 13) şi aşa, cu răbdare şi cu credinţă, se vor izbăvi de vrăji şi vor primi darul Duhului Sfânt.
Fragment din „Ne vorbeşte Părintele Cleopa” vol.4
***
Care sunt urmările păcatului vrăjitoriei?
Cei ce fac vrăji şi aleargă la vrăjitori, fac un mare păcat împotriva Duhului Sfânt, căci lasă pe Dumnezeu şi cer ajutorul diavolilor. Se leapădă de slujitorii lui Hristos, adică de sfinţii preoţi şi se duc la slujitorii satanei. Adică, lasă apa cea vie, preotul şi harul mântuirii din Biserică şi, pentru interesele lor pătimaşe şi omeneşti cer ajutorul vrăjmaşilor lui Hristos, adică al vrăjitorilor şi vrăjitoarelor. Se leapădă de adevăr şi primesc în loc minciuna, căci toate cuvintele vrăjitorilor sunt minciună şi amăgire diavolească. Un păcat aşa de mare împotriva Duhului Sfânt nu se iartă celor vinovaţi nici în veacul de acum, nici în cel ce va să vină, după cum spune Hristos, de nu se vor pocăi toată viaţa. Pentru un astfel de păcat vin asupra celor vinovaţi, care aleargă la vrăji, tot felul de răutăţi şi primejdii. Mai întâi, mustrarea conştiinţei că au lăsat pe Dumnezeu şi au cerut ajutor vrăjmaşului lui Dumnezeu.
Apoi, este oprirea pe mai mulţi ani de la Sfânta Împărtăşanie, de la 7 până la 15, şi chiar 20 de ani. Apoi, cei ce cred şi aleargă la vrăji, alungă din inima lor darul lui Dumnezeu şi aduc în casa şi în inima lor duhul diavolului. Apoi, cei ce fac vrăji şi cred în ajutorul lor, se leapădă de Hristos şi se unesc cu diavolul. Apoi, cei ce fac vrăji şi aleargă la acestea nu se cade a se mai numi creştini ci apostaţi. Apoi, cei vinovaţi de acest greu păcat sunt pedepsiţi de Dumnezeu cu boli grele şi fără leac, cu suferinţă în familia lor, cu pagube şi neînţelegere, cu sărăcie şi moarte cumplită. Şi dacă nu se spovedesc la preot şi nu-şi plâng păcatul acesta cu lacrimi toată viaţa, nu se pot mântui.
Vrăjitorii şi cei ce cred şi aleargă la ajutorul diavolului, dacă nu se părăsesc de aceasta şi nu se pocăiesc, „se leapădă cu totul din Biserică”, adică se despart de Hristos şi se dau de bunăvoie în mâinile vrajmaşului, iar dacă mor în acest păcat, nici nu se îngroapă cu preot; ci, asemenea celor păgâni şi lepădaţi de credinţă, spre veşnica lor osândă în muncile iadului. lată urmările grozave ale vrăjitoriei.