Foarte mulţi sunt cei care confundă untdelemnul cu care este uns cel botezat de către preot înainte de afundarea în apă cu Sfântul şi Marele Mir. Acesta este motivul pentru care, în percepţia comună, acest untdelemn este numit mir.
În fapt, el este doar un untdelemn binecuvântat, din care preotul toarnă mai întâi câte puţin, de trei ori, în apa cristelniţei, după care unge pe cel care va fi imediat botezat pe frunte, pe piept, pe spate, pe mâini şi picioare.
Nu expunem aici simbolismul teologic deosebit de frumos al ungerii respective, ci dorim să spunem câteva lucruri legate de felul corect în care acesta trebuie folosit. În primul rând, e recomandat ca acest ulei să fie de măsline, mai ales că şi în rugăciunea de binecuvântare e pomenit porumbelul de pe vremea lui Noe, care purta în gură „ramură de măslin, semnul împăcării” şi e pomenit, de asemenea, „rodul măslinului, spre plinirea Sfintelor Taine”.
În ceea ce priveşte destinaţia ulterioară a undelemnului care rămâne, lucrurile nu sunt de fiecare dată foarte clare. Naşii sau cei din familie primesc undelemnul, îl iau acasă şi, de cele mai multe ori, în virtutea unei aşa-zise tradiţii, ştiu că trebuie să toarne din el în băiţa copilului, pe care o numesc şi baia mirului. De fapt, această primă baie care se face copilului se cheamă aşa deoarece cu acest prilej sunt spălate eventualele urme ale Sfântului şi Marelui Mir, apa fiind aruncată într-un loc curat, de obicei la rădăcina unui copac (nicidecum la canalizare). Tot în aceeaşi apă este spălată şi crişma sau pânza albă în care a fost primit pruncul de către naş după afundarea în cristelniţă.
A turna din untdelemnul de la Botez în această apă este un lucru greşit, acest gest neavând nici o explicaţie teologică. Tot o aşa-zisă tradiţie spune că, în perioada de după Botez, copilul trebuie uns din când în când cu acest ulei. De asemenea, din punct de vedere teologic, această practică nu se justifică. Ungerea e săvârşită de preot o dată pentru totdeauna, înainte de afundarea în cristelniţă.
Este adevărat că, în rugăciunea de binecuvântare a acestui ulei, preotul se roagă ca el să se facă „ungere de nestricăciune, armă dreptăţii, înnoire sufletului şi trupului, izgonire a toată lucrarea diavolească, spre înlăturarea tuturor răutăţilor pentru cei care se ung cu credinţă sau vor şi gusta din el…”. Menţiunea din rugăciune aminteşte de o practică întâlnită în epoca primară a Bisericii, când credincioşii beau pentru sfinţirea lor din uleiul sfinţit, ca şi din apa sfinţită sau agheasmă.
Practica aceasta însă a dispărut de foarte multe secole, fapt pentru care ea nu mai este prezentă în viaţa Bisericii. Aşadar, pentru a preveni o practică greşită din punct de vedere liturgic şi pastoral, considerăm că cel mai potrivit ar fi ca preotul să nu ofere familiei celui botezat uleiul rămas după ungerea prebaptismală, ci să-l păstreze în biserică, urmând să fie folosit la arderea candelelor, ca o jertfă din partea celui botezat.
sursa: ziarullumina.ro
Imediat după ce preotul sfințește apa din cristelniță, în care se va boteza cel chemat, urmează ungerea acestuia cu untdelemnul bucuriei și al mântuirii.
Acest untdelemn se sfințește de către preot, înainte de a fi uns cel chemat, prin suflare simbolică asupra vasului în care se află și prin binecuvântare de trei ori în semnul Sfintei Cruci. Suflarea peste el simbolizează suflarea sfințitoare a Sfântului Duh, iar crucea închipuie pe Însuși Cel răstignit pentru noi, Mântuitorul Hristos, Care prin cruce a adus mântuirea tuturor oamenilor. După aceste gesturi simbolistice liturgice, preotul se roagă Duhului Sfânt să se sfințească untdelemnul acesta cu Însăși puterea Sa, Care a trimis ramura de măslin lui Noe prin porumbel. După ce se sfințește, untdelemnul este administrat celui chemat, în semnul crucii, mai întâi la frunte, apoi la piept și la spate, la urechi și, în final, la mâini și la picioare, spre întărirea acestora, pentru ca cel uns să primească puterea Duhului Sfânt de a urma calea cea adevărată.
Ungerea celui chemat la botez cu untdelmnul sfințit este semn că acesta, prin apă și prin Duh, se mântuiește de robia păcatului, precum ramura de măslin pe care porumbelul a adus-o lui Noe și celor ce se aflau cu el în corabie a fost un semn de retragere a apelor potopului, de salvare, de mântuire din potop.
De asemenea, după cum cinstitul Trup al Domnului Hristos a fost uns cu mir de mare preț, așa și cel chemat la Sfântul Botez, se unge cu untdelemn sfințit, deoarece, el murind lumii, adică plăcerilor lumești trecătoare și defăimătoare, începe o nouă viață în Dumnezeu, dezbrăcându-se prin botez de omul cel vechi cu poftele lui pătimașe și îmbrăcându-se în omul cel nou, înviind prin Hristos la viața cea nouă, sfântă și fără de prihană. De aceea, acest untdelemn se numește untdelemnul mântuirii și al bucuriei.
Acesta semnifică și „arborele cel bun de măslin, adică pe Domnul Iisus Hristos, pe care plantându-se cel botezat, ca o ramură nouă, se desface arborele sălbatic și fără fruct al lumii” (Pr. Vasile Mitrofanovici).
Sursa: doxologia.ro