De vreme ce credem în buna Sa pronie, de vreme ce credem că El cunoaşte toate ale vieţii noastre şi voieşte totdeauna binele, de ce să nu arătăm încredere? Să ne rugăm simplu şi lin, fără patimă şi constrângere.
Ştim că trecutul, prezentul şi viitorul – toate sunt goale, descoperite şi cunoscute înaintea lui Dumnezeu. Precum zice Apostolul Pavel, „…nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite pentru ochii Lui” (Evrei 4, 13). Noi să nu stăruim; strădania aduce rău în loc de bine. Să nu căutăm cu tot dinadinsul a dobândi ceea ce cerem, ci să le lăsăm în voia lui Dumnezeu.
Căci, cu cât „vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează. Aşadar – răbdare, credinţă şi linişte. Şi dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată şi, dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie şi când trebuie.
Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Editura Egumeniţa, 2003, p. 199-200
Înaintând lângă mine printre brazi şi vorbindu-mi despre măreţia lui Dumnezeu, pe care o exprima natura însăşi, de la mici tufişuri până la copacii înalţi, Gheronda Porfirie mi-a zis, brusc:
‒ Câte ace are acest brad?
‒ Câte să aibă… milioane!
‒ Bine, bine, dar eu vreau să ştiu exact câte are!
‒ Păi, ca să vă spun exact, trebuie să mă apuc să le număr!
‒ Păi, să le numeri, dar să ştii că niciodată n-ai să poţi, chiar de n-ai face o viaţă-ntreagă nimic altceva decât asta! Şi ştii de ce? Nu numai fiindcă sunt nenumărate, milioane, dar şi pentru că, ori de câte ori le-ai număra, ţi-ar ieşi un alt număr, o altă cifră! Ei, să ştii că ceea ce eu şi tu nu vom afla niciodată Dumnezeu cunoaşte, fără să stea să numere, aşa cum ar trebui să facem noi. El ştie nu doar numărul de ace ale acestui brad, ci şi ale fiecărui brad, ale fiecărui copac, mic sau mare, urmărindu-i şi purtându-le de grijă de la ivirea lor pe pământ, până la pieire. Cunoaşte şi firele de păr din capul tău şi din capul meu şi din oricare cap omenesc, şi nimeni nu poate „scăpa” de asta! Aşa că, de vreme ce El cunoaşte aceste lucruri neînsemnate cum e numărul de ace din brad şi al firelor de păr de pe capetele oamenilor, şi le poartă de grijă, oare este cu putinţă să nu cunoască şi problema ta ori să nu-I pese de ea? De o mie de ori spun: e cu neputinţă!
(Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 387-388)
Stresul este boala sufletului și nu depinde de lipsuri materiale. Este combătut prin încrederea în pronia lui Dumnezeu și prin lupta cea bună.
Toate cele neplăcute care rămân în sufletul vostru și provoacă stres pot să devină un pretext pentru adorarea lui Dumnezeu și să înceteze de a vă istovi. Aveți încredere în Dumnezeu. Nu spune apostolul Pavel: Întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți?
Pe toate să le abordați cu dragoste, bunătate, blândețe, răbdare și smerenie. Să fiți stânci! Toate să se spargă de voi și, asemenea valurilor, să se întoarcă în larg. Voi să fiți calmi. Dar veți zice: Ei, este posibil acest lucru? Da, cu harul lui Dumnezeu, este întotdeauna posibil. Dacă le privim doar omenește, nu este posibil.
Chiar dacă ești nedreptățit, să nu contrazici, nici să nu te enervezi, ci să rabzi și să taci, preferând să îi înștiințeze Dumnezeu pe alții despre tine. Căci aceasta este spre folosul tău și nu pentru a deveni avocatul și apărătorul tău propriu.
Hristos vrea să ne unim cu El și așteaptă afară, la poarta sufletului nostru. Doar harul divin ne poate shimba. Noi nu putem face nimic singuri. Harul ni le va da pe toate, dar noi trebuie să încercăm să ne micșorăm egoismul și iubirea de sine, să fim smeriți, să ne dăruim lui Hristos, și toate cele contrare pleacă – trupești și sufletești.
(Monahul Patapios Kavsokalivitul, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul – Sfințenia în secolul al XXI-lea, Editura Doxologia, Iași, 2015, pp. 56-57)