Cum se aprind în mod corect lumânările pentru vii și adormiți?
– Cum se aprind în mod corect lumânările pentru vii și adormiți? Se aprinde o lumânare pentru o persoană sau pentru mai multe persoane?
Arhimandrit Mihail Daniliuc:
– Cel care aprinde o lumânare se arată a fi iubitor de Dumnezeu, de Hristos, care este „lumina lumii”. Deci lumina lumânării închipuie în primul rând pe Cel ce este izvorul luminii și al iubirii, pe Hristos Domnul.
Lumânarea este, totodată și un semn al jertfei curate pe care credinciosul o aduce în fața lui Dumnezeu. Deci accentul să nu cadă numaidecât pe numărul lor, ci pe modul cum săvârșim acest act liturgic. Dacă bănuții îngăduie este bine să aprind câte o lumânare pentru cei pentru care mă rog, vii și adormiți. Dar, dacă nu-mi permit să fac acest lucru, pot aprinde o lumânare pentru cei vii, pomenindu-i pe fiecare după nume, și una pentru cei repausați, după aceeași rânduială, zicând „Pomenește Doamne pe robii Tăi (și spui numele).”
– Ce rugăciuni să spunem atunci când aprindem lumânări pentru vii sau adormiți?
– Pr Andrei Atudori:
– Atunci când aprinzi o lumânare pentru cei vii sau pentru cei adormiți poți să spui așa: pentru vii – „Pomenește Doamne pe robii Tăi (și spui numele)” iar pentru adormiți – „Pomenește Doamne pe adormiții robii Tăi (și spui numele)”. Dacă ai vreo cerere specială atunci spune-i lui Dumnezeu gândul tău așa cum poți. El știe ce este de folos tuturor!
***
Părinte, atunci când aprindem o lumânare, să spunem că o facem în cutare scop?
– Cuviosul Paisie Aghioritul: O aprinzi. Dar unde o trimiţi? N-o trimiţi undeva? Prin lumânare cerem ceva de la Dumnezeu. Când o aprinzi şi spui: „Pentru cei ce suferă trupeşte şi sufleteşte şi pentru cei ce au mai mare nevoi”, în aceştia sunt cuprinşi şi vii şi morţii. Ştiţi câtă odihnă simt cei adormiţi când aprindem o lumânare pentru ei? Astfel dobândeşte cineva comuniune duhovnicească şi cu cei vii şi cu cei adormiţi. Lumânarea, în puţine cuvinte, este o antenă ce ne pune în legătură cu Dumnezeu, cu cei bolnavi, cu cei adormiţi.
***
Preot Nicolae Tănase: Noi jertfim acum la Sfânta Liturghie ceara curată de albine, untdelemnul, tămâia, vinul şi pâinea. Înainte, lumânările şi candela foloseau la iluminat; acum nu mai folosesc, avem alt fel de iluminat, avem curent electric.
De ce, totuşi, ardem lumânări, de ce ardem candela? Pentru că vrem să aducem jertfă, adică ne lipsim de ceva, pentru Dumnezeu. Jertfa noastră este bine primită doar dacă înţelegem ce este jertfa; iar dacă nu înţelegem, atunci fumul jertfei noastre, dacă putem să ne exprimăm aşa, nu se urcă la ceruri, ci se răspândeşte.
***
Lumânarea aprinsă este mărturisire: cred în lumină, cred în Hristos. (Episcopul Justinian Chira)
***
Flacăra lumânării de ceară, luminătoare şi vie, primeşte a fi expresia sentimentului rugător: aşa aş dori să fie inima mea către Tine, Doamne! Ceara moale şi curată, care vine din lucrul harnicei albine – dar vai, cât de trândav sunt eu! – lumânarea cea sveltă şi dreaptă, întruchipează ceea ce ar trebui să vină din interiorul rugii omului.
Oricât de multe lumânări am aprinde, flacăra este una şi aceeaşi: focul cel nestins de la tronul lui Dumnezeu.
Aceeaşi căldură, aceeaşi lumină, aceeaşi curăţenie avem în fiecare din ele. Cel ce se roagă aprinde o lumânare luând lumină de la cele deja aprinse, şi o pune înaintea icoanei, se închină, îngenunchează cu faţa la pământ. Întreaga fiinţă, trup şi suflet se află în rugăciune, respiră şi trăieşte în ea: o trăire.
Sursa: Doxologia.ro