Dacă în ţările occidentale creştinii consideră că obiceiul sărutării mâinii preotului este unul primitiv, în credinţa ortodoxă gestul are o semnificaţie profundă.
“Dacă aş întâlni un preot şi un înger m-aş pleca întâi preotului până la pământ şi i-aş săruta mâna sfinţitoare şi apoi m-aş pleca îngerului”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur în lucrarea „Despre preoţie“.
Acelaşi sfânt venerat de toată biserica creştină a mai explicat motivul principal al gestului sărutării mâinii preotului prin faptul că “mâna preotului ne dă ceea ce nici o altă mână de muritor nu ne poate da, Sfânta Împărtăşanie!”
Sunt doar două citate de la care se poate porni în explicarea semnificaţiei acestui gest, lucru pe care cei mai mulţi dintre noi l-am făcut cel puţin o dată în viaţă, în timp ce alţi foarte mulţi o fac permanent atunci când au în faţa lor un duhovnic.
Obiceiul de a săruta la celebrările liturgice mâna preotului este vechi în Biserică. Trebuie să ştim că nu este o obligaţie atunci când procedăm în acest fel, ci doar o acţiune benevolă, care vine din interiorul fiecăruia dintre noi. Un preot poate fi salutat ca orice om, dar dacă credinciosul simte nevoia să-i sărute mâna preotului atunci o poate face, cu condiţia să simtă că gestul său este unul înălţător.
Practic, atunci când un credincios se apropie de un preot să-i ceară binecuvântare, Domnul îl binecuvântează pe preot, iar apoi preotul, pe credincios. Astfel, preotul este transmiţătorul harului lui Dumnezeu. Se sărută, de fapt, nu mâna preotului, ci mâna Domnului.
“Toată această gestică liturgică are în vedere actualizarea stării de comuniune prin credinţă şi dragoste cu Mântuitorul Iisus Hristos, prezent şi comunicant în Sfânta Biserică, şi deopotrivă cu celelalte persoane sfinte, adică sinergice harului şi iubirii lui Dumnezeu. Practic, întreaga hironomie cultică este expresia bucuriei comuniunii în iubire şi har cu Domnul Iisus Hristos şi sfinţii Lui, lucru ce se manifestă şi prin îmbrăţişare şi sărutare. Un alt moment, ce are în vedere comuniunea şi relaţionarea între persoane, este şi sărutul crucii la slujba înmormântării, înţelegând prin acest act cultic cinstirea şi iubirea ce o purtăm răposatului”, potrivit preotului Marius Mircia.
Potrivit acestuia, sărutul exprimă într-un mod mai concret sentimente de dragoste sau cinstire faţă de persoane, lucruri sau obiecte ce actualizează relaţia noastră cu Divinitatea, fiind un gest de veneraţie şi respect faţă de persoanele şi lucrurile sacre.
“Prin urmare, gestul de a săruta mâna unui preot este profund filial, uman şi creştinesc, exprimând bucuria părtăşiei la mântuirea ce se împlineşte prin oameni, de către oameni şi pentru oameni”, mai spune preotul Marius Mircia.