Taina Euharistiei este cea mai puternică și mai însemnată dintre toate Tainele Bisericii, având o încărcătură emoțională fără egal. Numai că nu oricine e demn să primească Sfânta Împărtășanie. Că tot suntem în Postul Mare, Taina Euharistiei trebuie cunoscută.
Orice bun creștin știe că, măcar o dată pe an, trebuie să primească Sfânta Împărtășanie, pentru a-și elibera sufletul de povara păcatelor și pentru a-și proteja trupul de cele rele. Potrivit riturilor bisericești, un credincios trebuie să se împărtășească în toate posturile anului sau, dacă nu, măcar în Postul Mare. Și asta pentru că, prin această Sfântă Taină, ne înfruptăm din izvorul harului dumnezeiesc. În funcție de rit, este cunoscută și ca Euharistie, Împărtășanie, Cuminecătură, Cina Domnului sau Frângerea pâinii. Cuvântul „Euharistie” își are rădăcinile în limba greacă și s-ar traduce prin „mulțumire”. Prin vin și pâine, ne împărtășim cu Sângele și Trupul Domnului, la Sfânta Liturghie.
Așa primim viața veșnică
„Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” Acestea au fost cuvintele Mântuitorului, potrivit scrierilor bisericești. Dar, pentru ca Euharistia să-și atingă scopul, trebuie să îndeplinim o serie de reguli. În primul rând, curățirea spirituală și trupească joacă rolul principal. Și se poate realiza prin post și rugăciune, prin smerenie și credință.
Așa cum nu oricine poate dărui Sfânta Împărtășanie, ci numai preotul, așa nu oricine poate fi împărtășit. Înainte de a primi Euharistia, trebuie să ne spovedim. Taina spovedaniei reprezintă pocăința prin care credinciosul primește de la Însuși Dumnezeu iertarea păcatelor mărturisite duhovnicului. Numai Mântuitorul ne poate ierta, însă cei împuterniciți de El au același har. Mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului trebuie sa fie completă, sinceră, secretă, rostită cu umilință, smerenie și cu părere de rău.
Numai așa se poate realiza unirea cu Hristos, purificarea spirituală. Iar cei ce încearcă să se mintă, nemărturisind păcatele, se fac nevrednici și vor fi supuși pedepsei. Pentru Împărtășanie se foloseşte pâine de grâu şi vin de struguri. Preotul pune bucățele de pâine sfințită într-un potir cu vin, apoi ia câte una cu lingurița și o dă credinciosului. În timpul oficierii Liturghiei, preoții transformă vinul și pâinea în sângele și trupul lui Iisus, chiar dacă schimbarea nu este vizibilă.
De ce este bine să ne împărtășim
Sfânta Împărtășanie este o prelungire a întrupării Domnului. De aceea, se fac vrednici să o primească numai cei botezați, care duc o viață curată și care nu au canoane date de preot. Numai copiii sunt considerați puri și demni de a primi Împărtășania fără spovedanie în prealabil, dar numai cei ce nu au împlinit încă vârsta de 7 ani. Orice creștin trebuie să țină înainte măcar 3 zile de post.
Cei aflați pe moarte pot fi împărtășiti, chiar dacă au canoane care le interzic Euharistia. Când cineva nu este vrednic să primească Împărtășania, i se dă Agheasmă Mare, până își termină canoanele. Nu pot primi Sfânta Împărtășanie creștinii neortodocși. În ziua împărtășirii, după ce ai primit Sfânta Taină, nu ai voie să săruți icoanele, să dormi, să scuipi, să îngenunchezi, să fumezi, să vorbești de rău, nu ai voie să săruți pe cineva și nici să fii sărutat, trebuie să eviți orice tip de sângerare.