De luni până joi, 22 februarie, are loc o slujbă specială la biserică! Ce efect are dacă participi:
Pocăinţa ca bucurie duhovnicească
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am ajuns la începutul Postului Mare, când, în prima săptămână, în bisericile noastre ortodoxe, se citeşte Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Cu luare aminte ascultăm pilda bucuriei pocăinţei izvorâtă din exemplele biblice şi patristice pe care ni le pune înainte Sfântul Andrei Criteanul, mai ales pe cel al Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca.
Canonul cel Mare este o rugăciune de pocăinţă izvorâtă din bucuria duhovnicească a pocăinţei pe care au cunoscut-o oamenii ajunşi la sfinţenie prin gustare din plinătatea ei, de la Adam şi până la sublimul model de postire şi pocăinţă al Sfintei Maria Egipteanca. Acest canon ne poartă prin istoria mântuirii neamului omenesc, arătându-ne de fapt că prin rugăciune şi pocăinţă ne mântuim în numele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Bucuria pocăinţei izvorâtă din viaţa pilduitoare a Sfintei Maria Egipteanca devine pentru tânărul de astăzi, în special, şi pentru toţi oamenii, în general, o paradigmă a pocăinţei, a rugăciunii şi a postirii într-o lume plină de tentaţii izvorâte, mai ales, din păcatul desfrânării. Astfel, avem în faţa noastră o călăuză prin lumea ispitelor, în bucuria pocăinţei pe care o simţim din sfârşitul plin de sfinţenie al vieţii Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Nu mai putem folosi argumente de tipul „astăzi sunt alte timpuri”, „atunci oamenii erau mai credincioşi”, „lumea este altfel astăzi”, deoarece la toate acestea răspunsul este simplu şi îl găsim în gândirea populară: „Lumea este la fel, cu bunele şi cu relele ei de la început şi până astăzi”. În ceea ce priveşte dorinţa noastră de desăvârşire, aceasta nu se condiţionează de mediul şi timpul în care trăim, ci în primul rând de dorinţa noastră de a ne mântui.
Postul Mare este un timp al pocăinţei şi rugăciunii care, împletite cu postul trupesc şi duhovnicesc, ne pregăteşte pentru bucuria pascală a Învierii Domnului.
***
Ce este Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul ?
Canonul cel Mare este un canon de pocainta, adica un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cantari bogate, compuse la randul lor din stihiri scurte de pocainta, ritmate de invocatia „Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!”, cerere care aminteste de rugaciunea vamesului din prima duminica a perioadei Triodului.
Canoanele liturgice au aparut la sfarsitul secolului al VII-lea si inceputul secolului al VIII-lea, inlocuind in mare masura imnele liturgice numite „Condac”. Totusi, intre cantarea a 6-a si a 7-a a fiecarui Canon se mai pastreaza un Condac urmat de un Icos. Canoanele au fost compuse la inceput de crestini sirieni elinizati din Palestina, sunt mai sobre din punct de vedere muzical si au un continut teologic mai accentuat.
Canonul liturgic are noua cantari mai lungi formate din multe stihiri scurte, iar aceste noua intercalau la inceput cele noua cantari biblice folosite in viata liturgica rasariteana:
1. Cantarea lui Moise (Iesire 15, 1-19)
2. Noua cantare a lui Moise (Deuteronom 32, 1-43)
3. Rugaciunea Anei, mama lui Samuel (I Regi 2, 1-10)
4. Rugaciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3, 2-19)
5. Rugaciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20)
6. Rugaciunea lui Iona (Iona 2, 3-10)
7. Rugaciunea celor Trei tineri
8. Cantarea celor Trei tineri (Sfanta Scriptura, Editia Sfantului Sinod, 1998, p. 950-951)
9. Cantarea Nascatoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) si Rugaciunea lui Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 1, 68-79)
Fiecare cantare a Canonului incepe cu un Irmos (o strofa datatoare de ton), se continua cu stihiri mai scurte si se incheie cu lauda de preamarire adresata Sfintei Treimi (doxastikon) si o lauda adresata Maicii Domnului (theotokion).
La Canonul initial al Sfantului Andrei Criteanul, mai precis la cantarile a 3-a, a 4-a, a 8-a si a 9-a, au fost adaugate de timpuriu cateva canoane mai mici, formate din trei cantari (trei ode), compuse de „Teodor” si „Iosif”, adica Sfantul Teodor Studitul (+ 826) si Iosif de Sicilia (+ 886). In secolele XI-XII un canon de doua stihiri pentru o cantare a fost adaugat in cinstea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, din vremea in care duminica a 5-a din Postul Sfintelor Pasti a fost inchinata pomenirii Sfintei Maria Egipteanca. Apoi a fost adaugata la sfarsitul fiecarei cantari o stihira de cerere catre Sfantul Andrei Criteanul insusi. Dupa sinaxarul cantarii a 6-a se canta sau recita 16 stihiri, toate intercalate intre Fericiri.
Canonul cel Mare. Ccum si cand se canta / citeste ?
Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul se canta pe glasul al 6-lea, muzica trista si lina. Irmosul se canta de doua ori, la inceputul si la sfarsitul cantarii. Rugaciunea „Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!” este insotita de metanie mica si de semnul sfintei cruci. Canonul Sfantului Andrei Criteanul se citeste pe fragmente in prima saptamana a Postului Sfintelor Pasti, in zilele de luni, marti, miercuri si joi, la Pavecernita; iar in intregime se citeste joi din saptamana a 5-a a Postului Sfintelor Pasti, la Pavecernita.
Surse: Pr. Ciprian Florin Apetrei; ZiarulLumina.ro; PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romaneş crestinortodox.ro.