Deochiul este legat de puterea oamenilor de a face rau altora prin admiratia excesiva.
Foarte multe persoane cred in puterea deochiului si inca de mici invata cum sa se fereasca de aceasta vraja care le poate pune in pericol viata.
Desi se considera ca deochiul si descantecul sunt doar o „mostenire culturala” recenta, credinta este mai veche, provenind din negura timpurilor. Deochiul sau „ochiul rau” (ayin ha’ra) este mentionat in mai multe locuri atat in Vechiul, cat si in Noul Testament. „Nu manca painea celui ce se uita cu ochi rai si nu pofti bucatele lui”, spune inteleptul rege Solomon (Pildele lui Solomon, 23:6).
Deochiul este considerat o actiune a diavolului si, desi subiectul este unul delicat, nu s-a gasit inca o explicatie care sa se pronunte asupra acestuia.
Iata ce spune cuviosul Paisie Aghioritul, calugar ortodox, traitor la muntele Athos (1924-1994): „Deochiul este o lucrare diavoleasca. Exista si o rugaciune speciala. Cand cineva spune ceva cu invidie, atunci prinde deochiul”. Totusi, cuviosul Paisie respinge traditia totemurilor protectoare pentru prunci la deochi: „Nu este bine. Sa spuneti mamelor lor sa le puna cruciulite”.
Cum se manifesta deochiul
Deochiul este privit ca un fel de „vampirism energetic”, pentru ca persoana deochiata se simte lipsita de vlaga, are dureri de cap, intampina dificultati in concentrare si are ameteli sau stari de somnolenta.
Totusi, o simpla privinta nu este suficienta pentru a arunca aceasta vraja asupra unei persoane. Trebuie sa existe cuvinte de lauda, altfel deochiul nu se lipeste.
Odata aruncata vraja, persoana care e prinsa in aceasta stare trebuie sa scape cat mai repede, altfel viata ii poate fi pusa in pericol. Doar oamenii cu har pot desface astfel de vraji, iar acestia trebuie sa intervina la timp, altfel deochiul devine mai puternic.
Rugăciune pentru dureri de cap (deochi)
Stăpâne Dumnezeul nostru, Împăratul veacurilor, Cel atotputernic şi atotţiitor, Care faci toate şi Însuţi le schimbi cu voia Ta; Cel ce cuptorul cel de şapte ori încins şi văpaia cea din Babilon ai prefăcut o în rouă şi pe sfinţii trei tineri neatinşi i ai păzit; Doctorul şi tămăduitorul sufletelor noastre, mântuirea celor ce nădăjduiesc în Tine, Ţie ne rugăm şi Ţie cu umilinţă cerem: depărtează, înlătură, izgoneşte toată lucrarea diavolească, toată calea şi toată vrăjmăşia satanei, privirea cea rea, nesăţioasă şi pizmaşă a ochilor celor făcători de rele a oamenilor pizmaşi, de la robul Tău (N).
Şi fie că din frumuseţe sau pentru putere, ori din întâmplare sau din pizmă şi răutate, i a venit lui această neputinţă, Însuţi, Iubitorule de oameni Stăpâne, tinde mâna Ta cea tare şi braţul Tău cel atotputernic şi înalt şi cercetează această zidire a Ta şi i trimite înger de pace, stăpânitor şi păzitor sufletului şi trupului, care să gonească şi să stârpească de la ea tot sfatul rău, toată pizma şi deochiul făcător de stricăciune al oamenilor răi, ca, izbăvită fiind cu puterea Ta, să Ţi cânte Ţie cu mulţumire: Domnul este ajutorul meu, şi nu mă voi teme de ce mi va face mie omul; şi iarăşi: nu mi va fi frică de rele, pentru că Tu cu mine eşti; că Tu eşti Domnul puterii mele, Cel tare şi stăpânitor, Domnul păcii, Părintele veacului ce va să fie.
Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, milostiveşte Te spre robul Tău şi izbăveşte l de toată stricăciunea şi supărarea ce i s a făcut din pizmă. Pentru rugăciunile preabinecuvântatei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu rugăciunile arhanghelilor celor cu chip de lumină; ale cinstitului, măritului proorocului, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale sfintei şi marii muceniţe Marina; ale sfântului Stelian; ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva cea nouă; ale sfântului sfinţitului mucenic Elefterie şi ale sfântului (N), a cărui pomenire săvârşim, şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
Că Tu eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi stropeşte pe bolnav cu apă sfinţită, dacă a făcut mai întâi sfeştania, sau cu aghiazmă de la Bobotează. Apoi preotul pune mâna pe capul celui bolnav, zicând aceasta:
Rugăciune
Harul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cel dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zicând: pe bolnavi mâinile veţi pune şi bine le va fi, şi printr înşii este dat şi nouă nevrednicilor slujitorilor Săi, acest har, prin mine smeritul şi nevrednicul preot, să te tămăduiască pe tine, fiule şi fratele nostru cel duhovnicesc de toată boala şi neputinţa sufletească şi trupească ce te a cuprins, şi să te dăruiască Bisericii Sale întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, bine umblând şi făcând poruncile lui Dumnezeu, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.