Atunci când o persoană invidioasă vede ceva bun la alta, ea va suferi. În cazul diavolului se întamplă acelaşi lucru. Diavolul şi invidiosii îi pizmuiesc pe ceilalţi, care fac binele. Aceasta este caracteristica lor comună. Diavolul o exploatează din plin.
Se foloseşte de ea pentru a-şi extinde răutatea şi la alţii. Cu alte cuvinte, o privire pizmaşă devine un comportament sau o călăuză prin care se răspândeşte otrava diavolului. „Deochiul – zice Sfântul Vasile cel Mare – este o acţiune a diavolului săvârşită de oamenii pizmaşi”. Într-o rugăciune a Sfântului Vasile se cere: „Risipeşte orice lucrare a diavolului, orice atac drăcesc.”
Aceasta înseamnă ca ochiul pizmaş nu este, de exemplu, o banală durere de cap, o ameţeală obişnuită sau altceva. Este ceva ingrozitor, ceva de nesuferit, ceva drăcesc. Martori oculari relatează că un sătean avea un cal frumos. O persoană invidioasă, uitându-se la el, a zis: „Ce cal frumos!”, iar animalul a căzut mort chiar atunci. Este cu siguranţă o acţiune a diavolului.
Cazul de mai sus scoate în evidenţă faptul că numai cei plini de răutate au acest deochi în ei: „Risipiţi orice otravă a oamenilor stricaţi şi pizmăreţi”.
Pe cine vatăma deochiul?
Fiindcă deochiul este o acţiune a diavolului, el poate vătăma pe oricine care este lipsit de apărare, care nu este înzestrat cu armele necesare înfruntării diavolului şi a mestesugirilor sale: rugăciunea, postul, spovedania şi Dumnezeiasca Împărtăşanie.
Iată de ce nu sunt vatamaţi: sfinţii, preoţii (au harul Preoţiei) şi credincioşii care iau parte la viaţa liturgică a Bisericii.
Izgonirea deochiului
Rugăciunea este una dintre cele mai bune metode de ferire de deochi. Dat fiind faptul că deochiul este o acţiune a diavolului, este trebuinţă de o rugăciune specială pentru a-l exorciza. Biserica Ortodoxă a stabilit o rugăciune deosebită împotriva deochiului, prin care diavolul şi înruirile lui sunt alungate.
Tentative păcătoase de exorcizare
În cazul când aţi fost afectaţi de deochi şi, în loc să vă duceţi la un preot, vă duceţi la o femeie „specializată” în astfel şe cazuri, atât voi cât şi femeia săvârşiţi un păcat grav. Păcătuiţi prin aceea că dispreţuiţi pe slujitorul lui Dumnezeu (preotul), mergând şi bătând la uşa unui slujitor al celui viclean.
Laicii, deoarece nu sunt preoţi, este evident că nu pot săvârşi nici o Taină, precum, să zicem, Taina Mirungerii. Cu toate acestea, unele femei îndrăznesc să facă aceasta. Îşi „sfinţesc” singure putin ulei şi-şi fac semnul crucii cu el! V-aţi întrebat vreodata de ce nu folosesc ulei dintr-o candelă?
În ritualurile lor, acestea amesteca cuvinte bisericesti cu altele, din altă parte (adică de la diavolul). Oare rugăciunile Bisericii au nevoie de o întărire venită de la cele ale diavolului? Oare Domnul va da vreo atenţie rugăciunilor spurcate?
Şi să nu spui: „Dar, de îndata ce femeia m-a exorcizat, m-am simţit din nou bine.” Poate fi pe fond psihologic. Poate să fi fost diavolul acela care te-a făcut bine.
Un prilej de luare aminte
Pe 2 martie 1998, un oarecare domn din Patras, Grecia, mi-a spus despre ceea ce i s-a întâmplat cu cincisprezece ani în urmă. Pe scurt. De la vârsta de 14 ani, familia lui îl ducea periodic pentru a fi «exorcizat» (descântat). Dar acesta era doar un pretext de care diavolul voia să se foloseasca. El a început să aibă puterea deochiului. Celor pe care-i admira li se întampla câte ceva rău. Putea, de exemplu, să se uite la o femeie care merge pe stradă, iar aceasta să se împiedice sau să-şi scrânteasca piciorul.
În Joia Mare din anul 1983, el a participat la Denia Patimilor din seara respectiva la Biserica Sfantului Spiridon, din Aigaleo. Deodată, în momentul cel mai important al slujbei, s-a simţit rău. Mintea i s-a înceţoşat. Totul a început să se clatine în faţa ochilor lui. În acelaşi timp, l-a cuprins o transpiraţie rece. Nemaiputând sta in picioare, a ieşit afară. O femeie – cea care adesea îl „exorciza” -a venit după el. Apropiindu-se de el, l-a intrebat ce s-a întâmplat. A început apoi să-l „exorcizeze” din nou, zicând nişte „rugăciuni” ciudate, care nu erau decât invocaţii către draci.
În clipa aceea, acest domn a observat ceva care l-a şocat profund. Faţa femeii se schimbase. Înfăţişarea-i devenise atât de oribilă, încât nici nu te puteai uita la ea. În acelaşi timp, pe faţa ei apăruse o strâmbătura ciudată. Gura îi semăna mai mult cu un bot de fiară sălbatică. Din poalele rochiei a scos un farmec pentru noroc. „Ia asta – îi spune acestuia. Poarta-l si nimic nu te va vătama.”
El „şi-a revenit” cu ajutorul invocaţiilor ei satanice (adica cu ajutorul diavolului). Dupa aceasta experienţă de neuitat, omul n-a mai pierdut mult timp şi s-a dus direct la Spovedanie. Şi-a recăpătat pacea sufletului şi, ceea ce-i mai important, a încetat să-i mai deoache pe oameni.
Arhim. Vassilios BACOIANNIS
Rugăciune împotriva farmecelor şi bântuirii duhurilor rele
Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea şi duhurile necurate nu-mi dau pace, dar întru Tine îmi pun toată nădejdea şi pazei Tale mă încredinţez întreg (întreagă), că Tu cunoşti pricina răului care mă bântuie şi eşti dezlegarea tuturor legăturilor necurate. La Tine toţi perii capului meu sunt număraţi.
De Tine toţi demonii ştiu şi se cutremură. Deci pe Tine Te rog, Doamne, Atotputernicule, să îndepărtezi de la mine orice duh necurat şi orice rău pierzător de suflet, scoţându-mă pe mine biruitor peste toată făcătura diavolească, sub acoperământul dreptei Tale şi a crucii Tale atotizbăvitoare.
Că Tu eşti întărirea şi scăparea noastră în veci, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slava Îţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin
Sursa: luptapentruortodoxie.blogspot.ro