Deschiderea Evangheliei, practică știută mai ales sub numele de „deschiderea carții”, este o metoda înșelătoare de a afla viitorul.
Aflarea viitorului nu a fost însă niciodată o preocupare a creștinilor, ci întotdeauna aceasta a fost asociată cu vrăjitoria si cu paganismul, drept pentru care folosirea obiectelor sfinte (icoane, cruci, Evanghelie, carți liturgice) pentru ghicirea viitorului este o lucrare drăcească și o cădere din dreapta credință a Bisericii lui Hristos.
La slujbele Bisericii, mai înainte de a se citi din Sfanta Evanghelie, creștinii cer de la Dumnezeu o învrednicire specială: „Pentru ca sa ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.” Cuvântul lui Dumnezeu, cuprins în Sfânta Evanghelie, este „vestea cea buna” a mântuirii, adusă lumii de Mântuitorul Iisus Hristos.
Atâta timp cât Evanghelia este vazută ca un izvor de credință, de nădejde și de bucurie, ce legatură are deci aceasta cu cei care doresc sa-și cunoasca viitorul? Aflarea viitorului nu are nimic în comun cu rânduiala liturgică a Bisericii Ortodoxe, iar dorința de aflare a viitorului este un păcat izvorat din necredință, împotriva purtarii de grijă a lui Dumnezeu.
Cine și cum „deschide” Evanghelia ?
Cei care „deschid” Evanghelia nu fac de fapt decât „să închidă” și mai bine ușile Raiului, atât lor, cât și celor care vin la ei pentru această vrăjitorie. Cel care spune că „ghicește” în Sfânta Evanghelie nu este decât un înșelător. Profilul celui care „deschide cartea” și „închide Raiul” este urmatorul: dornic de caștig, profitor de necazurile oamenilor, lipsit de credință și fără frică de Dumnezeu.
Deschiderea carții este asociată, de cele mai multe ori, cu Taina Sfântului Maslu. În rânduiala acestei Taine, după ultima rugăciune și ungere, se prescrie ca preotul să ia Sfânta Evanghelie, să o dea bolnavului, spre a o săruta, și să o deschidă deasupra capului celui bolnav. Apoi, preotul se roagă pentru bolnav, rostind ultima rugăciune. Evanghelia închipuie Cuvântul lui Dumnezeu, iar deschiderea liturgică a acesteia și asezarea ei deasupra capului celui bolnav semnifică punerea mâinii lui Dumnezeu peste cel bolnav, după cum și citește preotul, în rugăciunea rostită în acest moment: „Nu pun mâna mea cea pacatoasă peste capul celui ce a venit la tine cu credință, ci pun mana Ta cea puternică și tare, ce se află în această Sfântă Evanghelie.”
Asemenea „deschiderii de carți” au început să fie facute însa și cu alte carți (cu Psaltirea, cu Pidalionul), în afara oricarei slujbe, cu scopul singur de a însela cu privire la viitor. Nimeni nu are însă dreptul și puterea de a se numi pe sine ghicitor, prooroc sau prevestitor al lucrurilor viitoare. Sub orice formă ar fi întalnită aceasta – „deschiderea carții” spre a afla viitorul -, ea va ramane o inovație liturgică deosebit de gravă.
Fapta de a „deschide” Evanghelia este doar un pretext, căci „ghicitorul”, fară a interpreta in mod real textul evanghelic, spune celui în cauză ce îi trece prin cap, adesea inspirat de diavol, spre a produce mare înșelare. Astfel, omul care vine spre a afla sursa necazurilor sale sau pentru a afla ceva legat de viitor, pleacă adesea cu ideea că este dușmănit de unii apropiați de-ai săi, că este sub blestem, că i s-au facut farmece și „legături”, etc.
Atitudinea creștină față de o practică necreștină
Practica de a „deschide cartea” este o practică pe care nu o găsim în nici o carte de cult și care este contrară regulilor stabilite de Biserică pentru săvârșirea cultului. Această practică înșelătoare compromite dreapta credință, identificând-o pe aceasta cu superstiția, pentru că i se cere preotului să facă pronosticuri și să ofere răspuns solicitărilor. De asemenea, aceasta este condamnată de toți marii duhovnici ai Bisericii Ortodoxe, nici unul nepracticând aceasta „vrăjitorie cu cele sfinte”.
Trebuie sa știm că nu există nevoie sau necaz omenesc pentru care Biserica Ortodoxă să nu aibă rugăciuni, pe care credinciosul să le poate solicita preotului din parohia sa. Pe langa rugaciunea preotului și pomenirea la Sfânta Liturghie, cel cuprins de necazuri poate birui toate luptele diavolești, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin post și rugăciune îndelungată.
Cât despre Evanghelie, mai de folos este să o deschidă fiecare creștin, acasă la el, și să citească din aceasta, dupa putere, spre luminarea minții si întarirea credinței. „De ești întristat, vei afla in Biblie mângâiere; de ești supărat, vei afla bucurie; de ești mânios, împacare; de ești poftitor, înfrânare; de ești nesăbuit, intelepciune; de esti rau, bunatate; de esti un ucigas, mila si indreptare; de iti urasti aproapele, dragoste. Într-însa îți vei afla leac pentru toate patimile și slăbiciunile, și hrana pentru toate virtutile si împlinirile. De ești bun, Biblia te va învața cum să ajungi mai bun; de ești milostiv, te va învața blândețea cea îngerească; de ești inteligent, te va învața înțelepciunea” (Sfântul Iustin Popovici).
Rugaciune pentru citirea cu folos a Sfintei Scripturi
Străluceste în inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neînserata a cunosțintei dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi și frica de fericitele Tale porunci, ca poftele trupești cu totul calcandu-le, viață duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetandu-le și făcându-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.