– Cum mai poate fi vorba de iubire când soţul, soţia este înşelat şi ce-ar trebuie să facă cel înşelat până a fi călcat în picioare încă o dată?
– Înşelarea nu înseamnă călcare în picioare a partenerului, înseamnă călcarea iubirii în picioare. Dar iubirea nu trebuie să se oprească atunci când celălalt greşeşte, dacă ea este iubire. Problema se opreşte sau nu, se opreşte pentru că omul vrea să oprească. Respectivul înşelat vrea să oprească această iubire pentru că este supărat că a fost înşelată iubirea. Ori, dacă este iubire, ea nu trebuie să oprească, ci să meargă la recuperare. Trebuie recuperat soţul sau soţia. Asta se numeşte iubire. A ierta soţul sau soţia care a greşit înseamnă mai mult decât a te căsători cu cel care nu mai are mâini şi picioare!
Sursa: Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 158.
Păcatul preacurviei este infidelitatea conjugală. Adică după ce s-a căsătorit cineva şi greşeşte cu altă persoană, atunci face păcatul precurviei. Deci păcatul curviei îl face cel necăsătorit, iar păcatul preacurviei îl face cel care s-a cununat. Păcatul preacurviei este mult mai greu decât al curviei, deoarece atunci când cineva se căsătoreşte depune jurământ înaintea lui Dumnezeu că va păstra fidelitatea conjugală până în mormânt, adică pormite că nu va înşela soţia niciodată sau soţia nu-l va înşela pe soţ niciodată.
În momentul când unul din soţi cade în acest păcat de infidelitate, cade în păcatul precurviei. Păcatul curviei se pedepseşte cu 7 ani oprire de la împărtăşanie, iar cel al preacurviei cu 15 ani, deci dublu.
Din cauza acestui păcat al preacurviei se întâmplă toate relele în familie. Când soţul, spre exemplu, a căzut în păcat cu altă femeie, s-a spurcat cu ea, după aceea se împreunează cu femeia lui, o spurcă şi pe femeia lui şi implicit spurcă toată casa. Această spurcăciune înseamnă introducerea diavolilor în casa sa. Dacă este conştient de acest fapt grav, părăseşte păcatul, nu îl mai face, se spovedeşte, face canonul rânduit de preot şi se căieşte din toată inima lui. Atunci Dumnezeu îl poate ierta şi nu se mai răsfrânge păcatul asupra familiei sale. Însă dacă acea persoană nu încearcă să părăsească păcatul, nu se spovedeşte sau, mai grav, nici nu ia în seamă gravitatea acestui păcat şi continuă să-l facă, urmările catastrofale în familie sunt inevitabile. Odată ce bărbatul se împreună cu acea femeie străină, se produce o legătură ilegală ce afectează legătura lui legală cu soţia sa.
Iubirea nu poate fi manifestată la două persoane în acelaşi grad. Cu siguranţă iubirea de soţie se diminuează şi trece pe locul secundar; dacă se continuă aşa, poate să se stingă definitiv dragostea soţului faţă de soţie. De aici încolo apar marile probleme. Apar certurile, apare gelozia, apar invidia, ura, bătăile, iar dacă se continuă mai mult timp, se ajunge până la despărţire. Iată ce poate face preacurvia! Femeile foarte uşor cad în această plasă atunci când au serviciu şi pleacă de acasă. Locul femeii este acasă.
Un alt mare păcat al preacurviei este împreunarea între rude. Este atunci când cineva păcătuieşte cu o rudă: verişor, unchi, naşi sau, mai grav, incestul, când părinţii păcătuiesc cu proprii lor copii. Iar altul din cele mai grave păcate ale preacurviei este perversitatea sexuală. Acest păcat poate fi făcut de către soţi în mod anormal şi nenatural, în chip animalic şi demonic sau, mai grav, când se face între persoane de acelaşi sex. Aceste păcate făcute de oameni depăşesc chiar şi animalele. Aceste păcate aduc foc din cer peste omenire, ca în cazul celor două cetăţi Sodoma şi Gomora din Vechiul Testament, care au fost arse cu focul coborât din cer din pricina acestor păcate.
Sursa: Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înţelesul tuturor, Mănăstirea Lainici din Gorj, 1998, Editura Albedo, pp. 78-79.