Locuiesc într-un oraș din Transilvania. Provin dintr-o familie de creștini iar când eram mic mergeam la biserică regulat, apoi am început să nu mai merg.
Prin anii ’90 terminam clasa a VIII-a și urma să dau examen la un liceu de renume din orașul meu, unde concurența era acerbă. Am învățat cât am putut dar erau multe opere la care nu știam comentariile. Părinții mei se sculau cu noaptea în cap ca să meargă la serviciu. Tata era acasă în aceea zi să vină și el cu mine la școală (stăteau bieții părinți afară cu sufletul la gură să vadă dacă odraslele lor au știut la examen). Ei nu m-au verificat la învățat, deoarece nu se pricepeau și aveau încredere în mine. Când m-am trezit dimineața, tatăl meu mi-a zis că mama i-a spus că a visat-o pe Maica Domnului care i-a zis / arătat o bătălie cu turci. Dacă am ceva lecții cu bătălie cu turci să le citesc. Am citit Scrisoarea a III –a (atunci se făcea în gimnaziu). Nu o știam bine. Ajung la examen: unul dintre subiecte a fost Scrisoarea a III-a.
Anii au trecut, am absolvit liceul (am intrat la cel dorit) și am continuat studiile mai departe. M-am depărtat de Dumnezeu. Zeci de ani nu am mers la biserică decât uneori de înviere. Uneori purtam discuții aprinse împotriva preoților. Anii au trecut și a murit cineva din familia mea. L-am redescoperit pe Dumnezeu și cele sfinte.
Într-un an, am început să am probleme mari cu nasul, nu mai puteam respira (folosisem picături multi ani dar nu mai aveau efect). La ORL mi s-a dat un tratament dar mi s-a spus că este scump și șansele sunt mici ca să îmi revin, doar o intervenție chirurgicală poate fi eficientă. Eram atât de rău că ma sculam din somn sufocându-mă uneori. Am fost într-o dimineață la Biserică, la Sfânta Liturghie (în unele biserici la orașe se ține dimineața devreme ca să prindă o parte din ea oamenii care merg la serviciu, să poată da pomelnice, să aprindă o lumânare, să spună o rugăciune). Maica Domnului era pictată mare în față, în biserică. M-am rugat din nou la ea, cu lacrimi. Am făcut niște promisiuni. La un moment dat am simțit ca o răcoare și am tras aer pe nas simțind cum mi se desumflă. Am plâns mai tare. De atunci rar folosesc picături, foarte rar, când sunt răcit tare. Respir bine și curat.
Bineînțeles că în nemernicia mea, nu mi-am ținut promisiunile către Maica Domnului.
După o vreme am încheiat relațiile de muncă unde lucram. Câteva luni de zile mi-am căutat serviciu. La un momendat am început să mă rog Domnului, Maicii Domnului și unor Sfinți (Sf. Gheorghe, Sf. Paisie, Sf. Parascheva etc). Mi-am dorit să intru la o anumită companie, și am reușit. După o vreme am fost nemulțumit, nu erau toate „roz” acolo. Bine era dacă nu ceream eu ceva anume, ci mă lăsam în mâna Domnului, să aleagă el. Cu vremea, lucrurile s-au aranjat.
Nu demult, am primit un diagnostic greu: carcinom spinocelular ulcerat. Un tip de cancer de piele. Am fost și am vorbit cu chirugul și m-a programat la operație și am acceptat. Totuși am zis să mai cer o părere, astfel că mi-am făcut programare la particular la o altă doctoriță. Între timp am mers la catedrală și am stat multe ore și am vorbit cu Dumnezeu și cu Sfinții săi. Pe urmă am mers la o cafea și am citit despre Paisie Aghioritul, picându-mi exact povestirea cu bărbatul care s-a lăsat de țigări după ce Sfântul i-a vindecat soția. Mi-am aruncat pe loc pachetul. Până la urmă nu m-am mai dus la operație și am urmat un tratament dat de doctorița aceasta. Am riscat, deoarece puteam dacă se complica să îmi pierd funcționalitatea mâinii ba să se facă și metastaze la ganglioni, plămâni. M-am rugat cu lacrimi. Rugăciuni simple, cu cuvintele mele dar cu plâns și lacrimi. La Maica Domnului și la mai mulți Sfinți (Sf. Paisie Aghioritul, Sf. Prooroc Ilie, Sf. Nicolae etc). Am promis iarăși multe. Am citit 40 de zile zilnic Acatistul Acoperământului Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Paisie și Acatistul lui Iiisus, și am zis zilnic de 10 ori tatăl nostru și psalmul „Miluieste-mă Dumnezeule”. Și milostenie. După o vreme, în timpul tratamentului m-am internat în spital și mi-am refăcut toate analizele și investigațiile necesare: eram vindecat. Mâna în sine a durat puțin mai mult până s-a vindecat dar în corp nu ieșea nimic care să indice că am o tumoare. Doctorilor de la început nu le veneau să creadă. Îmi făceau poze și se mirau.
Dumnezeu, Maica Domnului și Sfinții au fost milostivi și buni cu mine. Dar nu m-am învățat minte. M-am reapucat de fumat. Nu după multă vreme o rudă dragă s-a îmbolnăvit rău. Pe urmă a făcut atac cerebral. M-am rugat cu lacrimi. Dumnezeu, Maica Domnului și Sfinții săi m-a ascultat din nou pe mine păcătosul.
Ei, eu tot cu păcatele înainte. Dar mă rog Domnului să mă ajute.
Și acum trec printr-o situație grea, privind un membru al familiei, dar Bunul și înduratul Dumnezeu este Milostiv și cred că mă va ajuta, pentru rugăciunile Maicii Sale și ale tuturor Sfinților. Amin.
Dragii mei, la necaz mare rugați-vă, credeți că ceea ce cereți se va întâmpla și rugați-vă cu lacrimi. Cu multe lacrimi. Spuneți-i în cuvintele voastre simple, din inimă ceea ce vreți și căiți-vă pentru păcatele voastre sincer și faceți multă milostenie des. Astfel și bunul Dumnezeu se va milostivi de noi întotdeauna, pentru că El este un Dumnezeu al dreptății, dar mai ales un Dumnezeu al milei și al iubirii de oameni.