Dacă m-ar întreba cineva ce înseamnă a posti, aș spune că nu există cuvinte pentru a explica iubirea. A posti înseamnă a iubi. A iubi pe Dumnezeu și pe tine, omul, trup și suflet. A iubi pe om, aproapele și departele tău. A nădăjdui că iubirea aceasta nu te confuzează, nu te așază îndoielnic în colțurile confuze și sincretiste ale lumii. A posti înseamnă să stai mereu de partea lui Dumnezeu care stă de partea omului.
A posti înseamnă a pregusta din exercițiul fundamental al Învierii. O să spuneți că acesta-i Postul Crăciunului… Am să vă spun că așa este și totuși cântăm ‘Florile-s dalbe, flori de măr’. Iar merii înfloresc primăvara, semn al anotimpului Învierii. De pe culmea păstorilor din Betleem, din înaltul cerului de unde Îngerii vestesc Nașterea lui Hristos, din frângerea de munte ce este Peștera Betleemului se vede culmea Golgotei, Învierea dând sens Nașterii. Așa cum Împărtășania dă sens Postirii. Fiți curajoși și încercați să vă descoperiți Dumnezeul Cel Viu. Nu lăsați să vi se fure bucuria Crăciunului ori nădejdea Învierii. Refuzați să fiți tâlhăriți și uciși de Irozii noilor minciuni, care induc frica și duc spre ucidere orice gând de pruncească strălucire. Stați limpeziți de lumina Stelei, cu Magii, intelectualii smeriți ai căutării adevărate.
Și dacă nu puteți posti de mâncare, refuzați să vă mâncați aproapele. Fiți sinceri cu Dumnezeu. Atât. Curajoși, sinceri și limpeziți de nădejde. Post cu Dumnezeu. Atentul nostru Antrenor de performanță.
Părintele Constantin Necula
Vrem „magia” Crăciunului sau bucuria ca Hristos să Se nască în sufletul nostru?
Așteptăm cu o dorință arzătoare Nașterea Domnului. Așadar, cum vrem să prăznuim această sărbătoare? Lumeşte sau duhovniceşte? Depinde de ceea ce căutăm noi. Magia acestor zile, pentru care face foarte multe „stăpânul vicleniilor”, sau bucuria sărbătorii, așa cum vrea Biserica noastră?
Cu siguranță, sărbătoarea Nașterii Domnului are un adânc înțeles duhovnicesc, sfânt și mântuitor, deoarece prin acest praznic nu cinstim o oarecare sărbătoare națională sau eveniment lumesc, ci însăși arătarea, între noi oamenii, a Fiului lui Dumnezeu pe pământ, cu trup și oase. Așadar, avem unirea zidirii create cu Însăși Făptura Necreată ‒ Dumnezeu. Scopul acestei Întrupări este îndumnezeirea omului. Așadar, odată cu Nașterea Domnului nu facem nimic altceva decât să trăim o recreere a noastră, o reconstrucție a noastră din starea jalnică la care ne-a condus păcatul. De aceea, mesajul sărbătorii este cel mai îmbucurător și plin de nădejde din istorie: „Căci, iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi S-a născut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11).
Când atribuim sărbătorii Nașterii Domnului sensul ei adevărat și când o prăznuim duhovnicește, atunci se atinge și marele scop al Întrupării Fiului lui Dumnezeu, unirea noastră cu El, îndumnezeirea noastră. Alungând lucrarea diavolului, se anulează planurile lui întunecoase și se pierd din viața noastră.
Cea mai grozavă decădere dintre toate cele întâlnite este secularizarea acestei sărbători. Este vorba despre serbarea nu într-un mod duhovnicesc, ci într-unul cu totul lumesc a acestor zile. Un mod ce schimbă marele eveniment dumnezeiesc într-unul lumesc și pur materialist. Lipsesc pregătirea duhovnicească, adică postul, pocăința, spovedania, Sfânta Împărtășanie, rugăciunea, Sfânta Liturghie, dar și iubirea adevărată, iertarea, bunătatea, milostenia și afecțiunea față de aproapele nostru. Își fac loc însă revelionul, ornamentele, mâncărurile care mai de care, petrecerile, dansurile, distracțiile nocturne, călătoriile și, desigur, cadourile, jocurile de cărți, spectacolele de tot felul. Am ajuns să ne dăm seama că se apropie sărbătoarea Nașterii Domnului după toate cele amintite anterior. Cu alte cuvinte, vorbim despre absolutizarea materialului, despre lumescul absolut, despre respingerea oricărei părți duhovnicești a lucrurilor, vorbim despre Nașterea lui Hristos fără de Hristos!
Așadar, haideți să ne pregătim cât putem de bine pentru prăznuirea Nașterii Domnului într-un mod duhovnicesc! Ne este spre folosul nostru desfătarea cea duhovnicească ce ne-o oferă sărbătoarea. Atunci vom vedea cum și-nlăuntrul nostru Se va naște Hristos!
Sursa: doxologia.ro