Până și oamenii din Biserică au această înclinație, spre minuni, vedenii, vise și descoperiri! Ce se întâmplă, de fapt:
Minuni și vedenii pentru vremurile de pe urmă
În vremurile de pe urmă, spun Sfinții Părinți, că oamenii vor fi atrași peste măsură de fenomenele paranormale (paranormale = paralele cu normalul), de marile enigme, minuni și vedenii. Acest lucru îl vedem cu ușurință în viața noastră de toate zilele, vedem cum întreaga societate este bântuită de promovarea unui stil de viață înrudit cu fenomenalul, cu extraordinarul. Până și oamenii din Biserică au această înclinație spre minuni și vedenii, vise și descoperiri.
Biserica ne învață să fugim de aceste manifestări căci sunt foarte periculoase și vătămătoare, patericul ne prezintă din viața nevoitorilor multe suflete înșelate de diavol pe tărâmul imaginației, minunilor, vedeniilor și viselor.
Mulțimea sectelor și mai ales penticostalii au ca element de bază acest tip de înșelare pentru creștinii neștiutori, slabi în credință și ușor de păcălit.
Părinții ne învață că cea mai mare minune (întâi de toate) pentru fiecare în parte este să-și vadă păcatele, iar o minune mai mare ca aceasta este să le plângă cu pocăință adevărată.
Părintele Epifanie a fost întrebat odată:
– Părinte, ați văzut vredată vreo vedenie?
– Nu, frate. Nici n-am văzut, nici nu vreau să văd. Ceea ce vreau să văd sunt numai păcatele mele.
Un creștin ciudat l-a întrebat odată pe Stareț :
– Părinte, în viața dumneavoastră ați văzut minuni?
– Minuni? Numai minuni am văzut! – răspunse starețul.
Curios, acel creștin îl rugă cu un interes deosebit:
– Vreau să-mi povestiți cea mai mare minune pe care ați văzut-o!
– Cea mai mare minune ce am văzut-o este că Dumnezeu a venit pe pământ să mă mântuiască pe mine, cel mai păcătos dintre oameni.
Atunci curiosul îi spuse dezamăgit:
– Asta ați avut să-mi spuneți?
– Fiule, există altă minune mai mare ca aceasta? – întrebă Starețul.
(Crâmpeie de viață, Din viața și învățătura părintelui Epifanie Teodoropulos)
***
A reușit la Academia de Poliție prin mijlocirea Maicii Domnului
„Examenul urma să fie susținut la București și erau înscris numai copii de procurori, de polițiști, de oameni mari. Tatăl îi tot spunea să dea la Drept sau în altă parte… Dar ea ținea morțiș pe-a ei. «Lăsați-o să încerce. Maica Domnului s-o ajute!», le-am spus în cele din urmă părinților. Și a reușit fata printre primii”.
Părintele protosinghel Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani, ne-a istorisit câteva minuni săvârșite la icoana Maicii Domnului, aflată spre închinare în paraclisul mănăstirii. Iată una dintre ele:
Anul trecut a venit la Bisericani o familie modestă: tatăl era șofer, mama era casnică. Aceștia aveau o fată care își dorea foarte mult să intre la Academia de Poliție din București, unde-s foarte puține locuri și foarte mulți candidați. Șansele ei erau aproape nule. Pentru examenul de admitere erau disponibile 30 de locuri și și se înscriseseră aproximativ 1300 de băieți și fete din toată țara. Numai din județul Neamț erau vreo 200 de copii ce se pregăteau pentru acest examen.
Fetița aceasta era credincioasă, obișnuia să vină la Taina Sfântului Maslu și la Sfânta Liturghie de duminică și se tot rugase pentru această dorință a sa. Când mi-a spus câți candidați sunt și câte locuri, în sufletul meu am zis: N-are cum să intre.
Dumnezeu caută la cei smeriți cu inima
Examenul urma să fie susținut la București și erau înscriși numai copii de procurori, de polițiști, de oameni „mari”. Tatăl îi tot spunea să dea la Drept sau în altă parte… Dar fata o ținea morțiș pe-a ei. „Lăsați-o să încerce. Maica Domnului s-o ajute!”, le-am spus în cele din urmă părinților.
Și a reușit fata printre primii. Am văzut minunea Maicii Domnului și credința lor. Căci se vede când omul se roagă cu credință! Unii zic: „Hai să mai încerc și pe-aici”, și atunci nu le-ajută Dumnezeu să izbândească. Dar alta este când omul se roagă cu toată sinceritatea și cu tot sufletul. Altfel este primită rugăciunea lui, pentru că Dumnezeu caută la cei smeriți cu inima. (Doxologia.ro)