O simplă vorbă necugetată, fie chiar și nevinovată, spusă într-o clipă despre cineva, cât de mult trebuie să te milogești ca sa scapi de urmarile ei. Și cine te poate încredința că ești cu adevărat iertată? Un duhovnic chiar, te poate ierta de faptă, dar consecința ei o porți tu. Cât de cuminte este să știi să taci și să știi să vorbești frumos despre alții! Cine știe cât de mult îl iubește Dumnezeu pe acela pe care lumea îl arată cu degetul?!
Cât de mult se supără Domnul Iisus Hristos pe vorbele goale, vorbele în plus, vorbele rușinoase și mai ales vorbele ucigătoare. Această stăpânire de sine va fi mult lăudată, plăcută și încununată. Vezi cât de mult se poate câștiga într-o zi cu gura închisă?
Părintele Arsenie Papacioc
Extras din ”Scrisori către fiii mei duhovnicești”, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, pag. 33
– Ce să facem să ne putem stăpâni limba şi să dobândim darul tăcerii?
– Cu adevărat, mare este nestăpânirea limbii, cum spun sfinţii: Mare este căderea prin limbă. Vorba multă este mai mult deşertăciune decât folos, iar vorbirea de rău este o mare primejdie pe lumea aceasta, dar şi pe lumea cealaltă. Se zice că cei mai mulţi din osândiţii iadului sunt cei care ucid cu vorbirea de rău!
Trebuie să-l iubeşti, frate, pe fratele tău. Nu aceasta este porunca cea mai mare a Mântuitorului? El a dat această poruncă ca o încununare a tuturor învăţăturilor Sale, ca singura cale spre mântuire – iubirea – şi a urmat neuitata şi sfâşietoarea Golgotă!
Trebuie făcută educaţie de amănunt a răspunderii ce o avem pentru viaţa noastră, singurul timp pe care îl avem să ne punem pază limbii şi să ne curăţim inima de răutate. Sfântul Grigorie Teologul spune: “De orice cuvânt în plus vom da răspuns, cu atât mai mult de orice cuvânt ruşinos” şi, cu atât mai grozav, de orice cuvânt ucigător! Patericul va fi de mare folos la capitolul “Folosul tăcerii” (pag. 242). Sfântul Isidor Pelusiotul spune:
“Vorbirea cu folos este o binecuvântare, iar dacă este întărită cu lucrare, este încununată”.
“Că viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte, iar cuvântul şi strigând supără. Iar dacă şi cuvântul şi viaţa se vor întâlni, face o icoană a toată filosofia” (pag. 108).
Închide pe Domnul în inimă şi fii cu luare aminte acolo şi să stai acolo înaintea Domnului fără să ieşi. Atunci îţi vei da seama de orice fir de praf. Aşa începe învăţătura tainică. Ea înseamnă o oglindă pentru minte şi o făclie pentru conştiinţă. Ea usucă desfrâul, înăbuşă furia, alungă mânia şi ridică mâhnirea, înlătură cutezanţa, nimiceşte deznădejdea, luminează mintea, alungă lenea, te smereşte cu adevărat şi ai cugetare fără linguşire; răneşte pe demoni, curăţă trupul şi nu este părtaşă, ci străină de orice lucru spurcat.
Cugetă mereu: “La cine mă voi duce? Sunt vierme…” Aceasta şi altele care ţin de gândul morţii şi al veşnicelor aşezări, aparţin de învăţătura tainică.
(sursa: Convorbiri duhovnicesti I – Arsenie Papacioc)
Cum putem vindeca sufleteste pe cei care vorbesc de rau pe aproapele?
– Cu iubire vesnica te-am iubit pe tine, zice Dumnezeu. Frate draga, Dumnezeu din iubire te-a ales din multimea atator oameni. Ti-a dat viata si te-a asezat in lumea aceasta. Toti cu care traiesti sunt alesii Lui pe care ii iubeste si ii apara. Sunt langa tine, ca laolalta sa va iubiti si prin aceasta se va vedea teama si iubirea de Dumnezeu. Cerul si pamantul si toate fiintele striga neincetat ca iubesc pe Dumnezeu. Soarele, luna, stelele, muntii, izvoarele, florile si toata faptura se pare ca striga: “Iubiti pe Dumnezeu, iubiti opera lui Dumnezeu !”
Ce zici de toate astea? Crezi si nu-L iubesti? Te poti gandi sa iubesti altceva decat pe Hristos? Si totusi, iata, tu vorbesti de rau pe cei pentru care Domnul S-a jertfit sa le dovedeasca ca-I iubeste si cine ii loveste, Il loveste si pe Rascumparatorul lor.
Gandurile noastre, mai degraba sa se indrepte spre facerea lumii, spre blestemata cadere in pacate, spre rascumpararea noastra vesnica de catre un Dumnezeu pe Cruce, ca sa avem parte, straduindu-ne, sa iubim pe toata lumea, oricum ar fi, ca toti sunt facuti frumosi numai pentru singur Dumnezeu.
Iubite frate, care esti stapanit de iubirea de sine, crezi ca nu va veni vremea la o inaripare duhovniceasca si aripile, fiind intinse, nu vor putea zbura din cauza nemiloasei tale lacomii?
Nu te poate obliga nimeni sa duci o viata de mare ascet, care, dupa unii, pare o nebunie, ea fiind de fapt o sfanta nebunie, dar ai putea spune de la cate lucruri bune te-ai lipsit in preocuparea de azi, ca o fiinta aleasa cu nume mare si frumos, tinand cont de subtietatea sufletului in rugaciuni, meditatii, daruiri si multe altele, pentru armonia cu cei cu care traiesti?
Deci, ori paraseste placerile pacatoase si vei castiga viata de veci, pe care sa ne-o adaugam in fiecare zi, ori traieste ingreunat de patimi, care te duc la nesimtire, spre o moarte vesnica. Alege, iubite frate!
sursa online: Crestinortodox.ro