Noi vorbim tot timpul de stres, toată lumea iar e cultă.. şi s-au învăţat..
– Părinte, am un stres…
– Dar de unde ţi l-ai cumpărat?
Stresul ţi-l faci singur, ca să nu fii stresat, trebuie să ai pe „Doamne Iisuse” în minte, un pic de agheasmă baută dimineaţa, să fii împărtăşit o dată la o lună, şi să faci un pic de rugăciune permanet şi stresul pleacă!
Dar în momentul în care răspunzi la rău cu rău, la ambiţie cu ambiţie.. nu faci nimic.. Astea nu fac altceva decât să distrugă omul!
Ştiti pe româneşte ce înseamnă să fii stresat? Vă dau un exemplu practic..
Aţi văzut vulcanii ăia care dorm şi scot un pic de fum prin nori… şi mai bolborosesc? Şi deodată se ridică un nor de fum şi lava şi astupă câteva sate, comune sau oraşe..
Aşa este şi omul stresat!
În el zace buboiul răutăţii, urii, răzbunării, războiul mândriei şi al încăpăţânării, ele nu sunt manifestate, dar el fierbe ca un vulcan!
Dar asta nu e treaba lui Dumnezeu, nu e vina Lui!
Pentru că acolo în inima aia nu mai stă Hristos!
Tu te-ai îmbolnăvit de inimă şi iei 20 de pastile pe zi dar nu e vina lui Dumnezeu!
Nu aşa era scris la El în Cartea Vieţii aşa.. dar tu ai venit ca un „fur şi un tâlhar” şi ai completat condica cu alte diagnostice!
Care sunt diagnosticele date creştinului de Dumnezeu: Blândeţea! Smerit! Dragostea! Credinţă, Nădejde şi Putere! Dar la creştinul ortodox ce scrie: Orgoliu, Carieră, Impresii, Ură, Răzbunare… Şi aşa noi suntem lipsiţi de harul Lui!
„Invăţaţi de la Mine, căci sunt blând şi smerit cu inima „(Mt. XI,29);” fiţi blânzi ca porumbeii” iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima. (1 Petru 1:22)
„Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti.”„Precum v-am iubit Eu pe voi, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul”Aveţi credinţă în Dumnezeu. … zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. ..””Cenuşă cu pâine am mâncat şi băutura mea cu plângere am amestecat”
„Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă, Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.” (Psalmi 131:3-5)
Dumnezeu, ne-a şi spus, „să nu apună soarele în mânia voastră”.. şi noi ortodocşii.. ne trebuie câteva luni ca să dăm „bună ziua” la cineva ca ne-a supărat odată! Şi vrând, nevrând .. noi tragem de-a stânga!
Parintele Calistrat Chifan
Mai de mult, stresul nu era cunoscut între tineri. Aceștia trăiau firesc, fără presiuni deosebite. Stresul era prezent numai la adulții prinși de grijile vieții. În prezent, sunteți stresați și voi. Stresul a devenit a doua voastră natură. Viteza cu care se desfășoară toate, societatea de consum, lipsa credinței precum și o anumită predispoziție genetică ne conduc spre boala contemporană care ne afectează pe toți, numită stres. Acum viața s-a schimbat. A devenit îngrozitoare… Stresantă. Și pe voi vă trage spre vâltoarea stresului. Vă stresați zi și noapte din cauza serviciului, a relațiilor de dragoste, a banilor, a nereușitei familiale. Deși sunteți tineri, vă stresați foarte tare. Vă este frică de viitor, de ceea ce veți face și de atâtea probleme pe care abia începeți să le conștientizați. Mulți dintre voi vă întrebați ce o să îndurați atunci când problemele se vor înmulți, iar stresul odată cu ele. Consider că în asemenea situație, puteți face trei lucruri:
Unu: Să vă dați seama de ce trăiți. Dacă vă veți da seama că trăiți pentru un scop înalt, nu vă veți mai stresa niciodată. Scopul sfânt nu provoacă stres.
Doi: În continuarea primului punct, să dobândiți criterii corecte de viață și de fericire. Viața fericită nu constă în dobândirea de bunuri materiale. Practic, acestea provoacă stresul. Fericirea constă în folosirea corectă a bunurilor de pe pământ.
Trei: Să vă însoțiți de credință, care vă poate oferi răspuns la toate problemele, și implicit la cele legate de stres.
Sursa: Părintele Timotei Kilifis, Tinerețe curată, tinerețe frumoasă, Editura Cartea ortodoxă, 2007, pp. 106-107.