Că vom încheia o afacere profitabilă, că ne vom găsi perechea, că vom petrece o vacanţă de vis, că vom avea succes… În general, vrem să credem că ni se vor întâmpla lucruri minunate. De aceea, dăm cu atât de multă uşurinţă şi naivitate crezare horoscopului, fără să ne gândim că ne închinăm unui idol mincinos şi perfid. Căci horoscopul împarte artificial toţi oamenii de pe pământ în 12 grupe, iar toate persoanele dintr-o grupă trebuie să treacă obligatoriu prin aceleaşi întâmplări…
Scriitorul britanic David McRaney observă, în cartea sa „You are not so smart“ („Nu eşti chiar atât de deştept”), că afirmaţiile pe care le găsim adesea în horoscop se potrivesc, de fapt, tuturor. Fraze de genul „Simţi nevoia să fii admirat de cei din jurul tău şi ai tendinţa să fii critic cu tine însuţi” sau „Uneori eşti extrovertit şi vesel, alteori eşti introvertit şi trist” sunt tipice horoscopului zilnic, iar oamenii şi le însuşesc în totalitate. Pentru a-şi susţine afirmaţiile, scriitorul invocă un experiment realizat de psihologul Bertram Forer. Acesta le-a spus studenţilor săi că fiecare în parte a fost obiectul unei analize psihologice temeinice, apoi le-a înmânat câte o „fişă individuală“ care conţinea concluziile analizei respective. 85% din studenţi au declarat că afirmaţiile din fişă se potrivesc perfect cu personalitatea lor, lăudând acurateţea analizei. Totuşi, Bertram Forer nu făcuse altceva decât să amestece la întâmplare fraze din mai multe horoscoape şi zodii. În plus, fiecare „fişă personală“ conţinea acelaşi text. „Se pare că atunci când vrem ca ceva să fie real, creierul nostru caută un tipar, ignoră anomaliile şi se concentrează pe coincidenţe“, mai scrie McRaney.
Cu toate că horoscoapele conţin informaţii contradictorii, confirmând faptul că nu sunt decât un amestec de şarlatanie şi superstiţie, credinţa în astre a cuprins azi omenirea întreagă. În Anglia, potrivit statisticilor, două treimi din adulţi citesc sau răsfoiesc horoscoapele, în timp ce în Germania 28% din populaţie consultă previziunile astrologice. Nici în ţara noastră lucrurile nu stau mai bine. Rezultatele unui sondaj IRES realizat recent arată că 45% dintre români îşi consultă horoscopul. Dintre aceştia, 16% chiar ţin cont în activitatea zilnică de ceea ce le spun astrele, în timp ce 20% dintre români au un talisman norocos.
Iată cum aproape jumătate dintre români îşi pun nădejdea în horoscop, ca şi cum stelele de pe cer i-ar scoate din necaz, şi nu Dumnezeu cel Atotputernic! Ca şi cum în previziunile astrologice ar găsi cheia pentru a-şi recăpăta serviciul pierdut, a-şi plăti datoriile la bănci sau a-şi salva familia de la dezastru. Horoscopul apare ca o oază de speranţă şi binefacere. În el ne vedem aşa cum ne-am dori să fim: frumoşi, deştepţi, bogaţi şi iubiţi. De fapt, prin el ne hrănim patimile sufleteşti: slava deşartă, mândria, iubirea de arginţi etc. Cercetarea acestui oracol nu reprezintă decât o închinare la puterile întunericului şi un afront adus lui Dumnezeu. Căci cei ce-şi pun nădejdea în horoscop (sau în alte credinţe oculte, de tipul ghicitului în cărţi, chiromanţiei etc.) pornesc pe un drum ce duce, încet-încet, la pierderea sufletului. Pe fondul lipsei de credinţă (dublată de curiozitate, prostie sau naivitate), ajungem să trăim ca şi cum Dumnezeu n-ar exista, vrem să fim independenţi, iar lucrurile să decurgă aşa cum ne dorim noi. Horoscopul ne dǎ falsa impresie cǎ putem deţine controlul deplin asupra propriei vieţi şi cǎ ne putem cunoaşte destinul. În realitate, ne îndreptăm spre o altă credinţă, şi anume superstiţia, care reprezintă închinare la Satana.
În Biblie, concepţia potrivit căreia viaţa omului este dependentă de conjunctura în care se află corpurile cereşti la un moment dat este considerată idolatrie: „Deşerţi sunt din fire toţi oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu şi care n-au ştiut, plecând de la bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale să înţeleagă pe meşter; ci au socotit că sunt dumnezei cârmuitori ai lumii: sau focul, sau vântul sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa năvalnică sau luminătorii cerului“ (Înţelepciunea lui Sirah 13:1-2).
Dacă planetele ne influenţează viaţa înseamnă că toate deciziile noastre sunt premeditate. Atunci unde este voinţa noastră liberă? „Căci noi am fost făcuţi liberi de Creator şi suntem stăpânii faptelor noastre.” (Sf. Ioan Damaschin)
Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu există nicio legătură între naşterea omului şi zodia de pe cer, iar necazurile şi răutăţile sunt rodul păcatelor noastre, şi nu al constelaţiilor.
„Omule nebun, ce legătură poate să aibă zodia de pe cer, cu naşterea ta pe pămînt? Niciodată nu are legătură steaua ta de pe cer cu naşterea ta. Ne-am făcut răi din cauza răutăţii noastre. Am dat voinţa noastră în mâna satanei, ne-am făcut răi de bunăvoie, nu de silă. Nu ne-a silit nici luna la rău, nici zodiile, nici constelaţiile cerului, ci răutatea noastră şi voia noastră proprie, iar aceasta aduce munca veşnică.”(Sfântul Vasile cel Mare)
Potrivit învăţăturii creştine, suntem mai presus de astre. Dumnezeu ne-a înzestrat cu demnitate, însă noi preferăm adesea să renunţăm la acest dar divin, recurgând la tot felul de practici oculte, de dragul cărora suntem în stare să ne vindem bunul cel mai de preţ: sufletul.
„Mai sunt şi astăzi oameni care dau vina pe lună şi pe zodii. Ei zic: eu n-aş fi aşa de rău dacă aş fi fost născut într-o zodie bună. Sau: e zodia mea, m-am născut în zodia Racului, trebuie să merg înapoi ca racul. Iar altul: m-am născut în zodia Taurului şi trebuie să fiu bătăuş. Sau altul: M-am născut în zodia Scorpiei şi trebuie să fiu viclean ca ea, şi să înţep pe alţii cu cuvântul. În sfârşit alţii: eu m-am născut în martie, sau zodia Peştelui, sau a Vărsătorului, Cumpenei şi de aceea sunt nehotărât. Ce nebunie!“(Părintele Cleopa).