Omul trebuie să se căsătorească într-un anumit moment, atins la vârste diferite de fiecare. Marea problemă este dacă la 26 de ani se poate administra taina Sf. Cununii cu punerea cununilor pe cap. Asta-i marea problemă. Dacă ţi se pun cununile pe cap sau nu. Dacă ţi se pun, atunci este minunat, dacă nu ţi se pun, este foarte complicat.
Fiecare să se cunoască pe sine, să se studieze şi mai ales să se roage. Să zică aşa: „Doamne, învârte-le Tu cum vrei în folosul meu!”. Şi face 40 de zile de acatist, iar după aceea, iar se roagă şi zice: „Doamne, nu cum vreau eu, ci cum crezi Tu, care vezi în perspectivă, întrucât eu nu reuşesc să văd decât până la nas… Şi atunci Tu echilibrează!” Şi te trezeşti după aceea cu un mic semn! Dar trebuie să-l sesizezi şi să-l accepţi. Cu un mic semn. Din căruţa de flori pe care ţi-a tot cărat-o câte unul de-a lungul vremii, acum brusc nu ţi-a mai adus flori, ba ţi-a mai zis şi vreo două în public; nu ştiu pe ce linie te-a mai tras, te-a mai încadrat şi în nu ştiu ce categorie, iar tu faci ochii mari şi nu-l mai recunoşti! Dacă ai dat acum glas conştiinţei tale pe de o parte şi dacă dai importanţă gestului, atunci te-ai lămurit. Pentru că o calitate pe care o ai înainte de căsătorie se diminuează după căsătorie de 10.000 de ori, iar un defect pe care îl ai înainte de căsătorie se amplifică de 10.000 de ori. Aşa că nu se admite niciun compromis.
Bineînţeles că nu există om perfect. Şi atunci trebuie să vedem care defecte sunt suportabile pentru noi. „Suport eu să fumeze? Nu suport. Dar să drăcuie? Nu. Suport eu să nu gătească mâncare? Da, suport. Eu ştiu să fac mâncare. Îmi iau o soţie căreia puţin îi pasă de mâncare. De ce? Pentru că suport. Bine? Suport eu ca el să n-aibă studiile mele? Da, suport. Nu mă interesează asta sau nu suport. Păi, cum pot eu să ies în lume cu el, el cu şcoala profesională şi eu cu licenţa. Nu, nu se poate”. Dar, dacă suporţi, se poate. Şi tot aşa. Ce câştigi aici, pierzi dincolo. Ce găseşti extraordinar la o fată, nu găseşti la cealaltă. Se poate prelungi situaţia şi te trezeşti că te încadrezi în vârsta în care canoanele opresc să se mai săvârşească căsătoria! Apoi poţi să scrii o carte ca să înveţe şi alţii din lunga mea gândire.
***
Rugăciune pentru căsătorie, către Dumnezeu-Tatăl
Atotbunule Doamne! Ştiu că fericirea mea cea mare stă în a Te iubi cu tot sufletul meu şi cu toată inima mea şi în a împlini întru totul sfântă voia Ta. Aşadar, Tu Însuţi îndrumă, Dumnezeule, sufletul meu şi umple inima mea: vreau să Îţi plac doar Ţie, fiindcă Tu eşti Ziditorul meu şi Dumnezeul meu. Păzeşte-mă de trufie şi de iubirea de sine: să mă împodobească priceperea, smerenia şi curăţia. Lenevirea îţi e urâtă şi naşte patimi: Tu dă-mi hărnicie şi binecuvântează ostenelile mele. Iar întrucât legea Ta porunceşte ca oamenii să trăiască în căsnicie cinstită, adu-mă, Părinte Sfinte, la această chemare sfinţită de către Tine, fiindcă Tu ai zis: „Nu este bine ca omul să fie singur” şi făcându-i lui femeia ca să-i fie ajutor, le-ai dat binecuvântare să crească, să se înmulţească şi să umple pământul. Auzi smerita mea rugăciune, care se înalţă către Tine din adâncul inimii de fecioară: dă-mi soţ cinstit şi binecredincios, ca să Te preaslăvesc în dragoste şi înţelegere împreună cu el pe Tine, Dumnezeul Cel Milostiv, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Părintele Nicolae Tănase
Sursa: ”Soțul ideal, soția ideală”